 | as |
|
| Demn [ demn ] VEZI SINONIME PENTRU demn PE ESINONIME.COM definiția cuvântului demn în mai multe dicționareDefinițiile pentru demn din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN, -Ă, demni, -e, adjectiv 1. verb reflexiv:ednic (de... ). Mălinenii făcuseră o faptă demnă de a fi pildă și pentru alții, însămînțînd totul la verb reflexiv:eme. CAMILAR, TEM. 99. Dintre cazurile posibile... [autorul] a ales deci cazul cel mai rar (poate), dar și singurul demn de interes. CAMIL PETRESCU, T. II 37. Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. IV 37. ♦ Capabil, destoinic. Eliad, demn următor al lui Lazăr. NEGRUZZI, S. I 334. 2. (Despre oameni sau purtarea, atitudinea lor) Care impune respect, care e la înălțimea unei situații; respectabil. Nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. Stimată doamnă, soțul dumitale și colegul nostru distins se întoarce ca un erou. Fii deci demnă și ține-ți firea. SAHIA, N. 49. • figurat Nopțile ce petrecurăm... cu Pașadia fură astîmpărate, demne. M. I. CARAGIALE, C. 98. Forme diferite ale cuvantului demn: demn-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN demnă (demni, demne) 1) Care merită (ceva); verb reflexiv:ednic (de ceva); destoinic. O persoană demnă de admirație. 2) Care corespunde, după anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe măsura cuiva sau a ceva. O operă demnă de un mare compozitor. 3) (despre oameni și despre manifestările lor) Care impune respect. /<lat. dignus Forme diferite ale cuvantului demn: demnă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru demn: demn (démnă), adjectiv – 1. verb reflexiv:ednic, capabil de. – 2. Care impune respect. latina dignum (secolul XIX), adaptat limba română pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – derivat (din latina sau limba franceza ) demnitar, substantiv masculin; demnitate, substantiv feminin; nedemn, adjectiv Formele dignitar, dignitate sînt învechit – vezi îndemna. Forme diferite ale cuvantului demn: démnă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru demn: *demn, -ă adjectiv (latina dignus, limba franceza digne, italiana degno, pin infl. luĭ lemn, semn). verb reflexiv:ednic, care merită să fie în bine, fie în răŭ: demn de laudă, de ocară. Distins pin calitățĭ: un om demn. În conformitate cu, tot așa de bun orĭ de răŭ: fiŭ demn de tatăl luĭ. adverb în mod demn. Forme diferite ale cuvantului demn: demn-ă morea demncu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN, -Ă, demni, -e, adjectiv 1. verb reflexiv:ednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Formație savantă din latina dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.). Forme diferite ale cuvantului demn: demn-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN, -Ă, demni, -e, adjectiv 1. verb reflexiv:ednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din latina dignus (după lemn < lignum, semn < signum etc.). Forme diferite ale cuvantului demn: demn-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru demn: demn a. 1. verb reflexiv:ednic, care merită ceva: demn de laudă; 2. distins prin calitățile sale: om demn; 3. grav și rezervat: aer demn; 4. care e în conformitate cu: fiu demn de tatăl său. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN, -Ă adjectiv 1. verb reflexiv:ednic de... • capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< latina dignus) Forme diferite ale cuvantului demn: demn-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN, -Ă adjectiv 1. verb reflexiv:ednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Corect, respectabil; rezervat, grav. [< latina dignus]. Forme diferite ale cuvantului demn: demn-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMN: DEMN adjectiv 1. verb reflexiv:ednic. (demn de luat în seamă.) 2. respectabil. (Un om demn; o purtare demn.) 3. mîndru. (O ținută demn.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru demn: demn adjectiv masculin, plural demni; forme singular démnă, plural démne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru demn: demn adjectiv masculin, plural demni; forme démnă, plural démne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Demn: Demn ≠ nedemn Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEMN' DEMIXTÁREDEMIXTÁTdemizéudemmulțítDemndemnătúrădemneáțădemnicádemnicát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Demn Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului demn dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DEMN demnă demni, demne 1 Care merită ceva; verb reflexiv:ednic de ceva; destoinic. O persoană demnă de admirație. O operă demnă de un mare compozitor. Demn de luat în seamă. Un om demn; o purtare demn. O ținută demn. Demn de luat în seamă. Un om demn; o purtare demn. O ținută demn. |
GRAMATICA cuvântului Demn? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului demn. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Demn poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE demn? Vezi cuvântul demn desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul demn?[ demn ] Se pare că cuvântul demn are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Demn |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu vază?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
