 | as |
|
| Denatura [ de-na-tu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU denatura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru denatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a denatura (forma la infinitiv) A denatura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENATURA: DENATURÁ, denaturez, verb I. tranzitiv 1. A schimba (adesea intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, idei, fapte etc.; a deforma, a altera, a falsifica. A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6. Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64. 2. (industrie) A adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină spre a-l face impropriu pentru destinația inițială. A denatura petrolul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denatura: denaturá verb tranzitiv: (a) [Atestat: HELIADE, PARALELISM I, 49/7 / V: (înv) desndenatura, desnădenatura / prezentul indicativ: denaturarez / Etimologie: franceza dénaturer] 1 A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. 2 (Fig) A schimba (intenționat) înțelesul normal sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc. Si: a deforma (2), a altera (9-10), a falsifica. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DENATURA: DENATURA verb 1. a deforma, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (figurat) a schingiui. (A denatura pronunțarea cuvintelor.) 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (figurat) a silui, (învechit figurat) a sminti, a strîmba. (denatura sensul, adevărul celor spuse de cineva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENATURA: DENATURÁ, denaturez, verb I. tranzitiv 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din limba franceza dénaturer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENATURA: DENATURÁ, denaturez, verb I. tranzitiv 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din limba franceza dénaturer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENATURA: DENATURÁ verb trecut 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< limba franceza dénaturer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENATURA: DENATURÁ verb I. trecut A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (figurat) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< limba franceza dénaturer, italiana latina denaturare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denatura: denaturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu denaturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural denatureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denatura: denaturá (a denatura) verb, indicativ prezent 3 denatureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENATURA' denațificatdenaționalizáDENAȚIONALIZÁREDENAȚIONALIZÁTDENATURÁdenaturalizádenaturalizáredenaturalizátdenaturalizație |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denatura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denatura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Denaturá verb tranzitiv: a [Atestat: HELIADE, PARALELISM I, 49/7 / V: înv desndenatura, desnădenatura / prezentul indicativ: denaturarez / Etimologie: franceza dénaturer] 1 A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. A denatura pronunțarea cuvintelor. Denatura sensul, adevărul celor spuse de cineva. Denatura sensul, adevărul celor spuse de cineva. Denaturá a denatura verb, indicativ prezent 3 denatureáză. |
GRAMATICA cuvântului denatura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denatura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denatura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE denatura? Vezi cuvântul denatura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denatura?[ de-na-tu-ra ] Se pare că cuvântul denatura are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL denatura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Simpatici?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul denatura se conjugă: ei ele denatureáză
