 | as |
|
| Denunțător [ de-nun-ță-tor ] VEZI SINONIME PENTRU denunțător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denuntator în mai multe dicționareDefinițiile pentru denuntator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denunțător: denunțător, denuntatoroare smf, a [Atestat: GHICA, S., ap. CADE / V: (înv) denuntatornciatór, denuntatorțiatór / Plural: denuntatori, denuntatoroáre / Etimologie: denunța + -ător] 1-4 (Persoană) care denunță (1-2) Si: (îvr) denunțant (1-4). 5-8 Denunțant (5-8). Forme diferite ale cuvantului denuntator: denuntatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTÓR: DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care denunță. – Denunța + sufix -ător (după limba franceza dénonciateur). Forme diferite ale cuvantului denuntator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTÓR: DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care denunță. – Denunța + sufix -ător (după limba franceza dénonciateur). Forme diferite ale cuvantului denuntator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTÓR: DENUNȚĂTÓR denuntatoroáre (denuntatoróri, denuntatoroáre) m. și forme Persoană care denunță; pârâtor; delator. / a denunța + sufix denuntatorător Forme diferite ale cuvantului denuntator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTOR: DENUNȚĂTOR substantiv pîrîtor, (livresc) delator, sicofant, (învechit) prepuitor, vadnic, (familial figurat) turnător. (Un denuntator ordinar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTÓR, -OARE: DENUNȚĂTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Persoană care denunță. vezi delator. [< denunța + -tor, după limba franceza dénonciateur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTÓR: DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care denunță; pîrîtor, delator. Forme diferite ale cuvantului denuntator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUNȚĂTÓR: DENUNȚĂTÓR, -OÁRE substantiv masculin forme cel care face un denunț; delator. (după limba franceza dénonciateur) Forme diferite ale cuvantului denuntator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denunțător: denunțătór substantiv masculin, plural denunțătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denunțător: denunțătór substantiv masculin, plural denunțătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru denunțător: denunțător m. cel ce denunță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENUNTATOR' denunțántDENUNȚÁREdenunțátdenunțătoáreDENUNȚĂTÓRdenunțiádenunțiántdenunțiáredenunțiație |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denunțător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denunțător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Denunțător, denunțătoroare smf, a [Atestat: GHICA, S. CADE / V: înv denunțătornciatór, denunțătorțiatór / Plural: denunțători, denunțătoroáre / Etimologie: denunța + -ător] 1-4 Persoană care denunță 1-2 Si: îvr denunțant 1-4. Un denunțător ordinar. DENUNȚĂTÓR denunțătoroáre denunțătoróri, denunțătoroáre m. / a denunța + sufix denunțătorător. Un denunțător ordinar. |
GRAMATICA cuvântului denunțător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denunțător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denunțător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE denunțător? Vezi cuvântul denunțător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denunțător?[ de-nun-ță-tor ] Se pare că cuvântul denunțător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL denunțător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: a se uita sau a privi în zare la ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul denunțător are forma: denunțătóri
