 | as |
|
| Depravațiune [ de-pra-va-ți-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU depravațiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului depravatiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru depravatiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru depravațiune: *depravațiúne forme (latina de-pravátio, -ónis). medicină Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. figurat Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depravațiune: depravațiúne substantiv feminin [Atestat: FILIMON, ap. CADE / P: depravatiuneți-udepravatiune / Plural: depravatiuneni / Etimologie: franceza dépravation, lat depravatio, -onis] (Înv) 1 Corupție. 2 Desfrâu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPRAVAȚIUNE: DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, substantiv feminin (Rar) Depravare. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza dépravation, latina depravatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPRAVAȚIUNE: DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, substantiv feminin Depravare. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza dépravation, latina depravatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru depravațiune: depravațiúne (rar) (de-pra-, -ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat depravațiúnii; plural depravațiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru depravațiune: depravațiúne substantiv feminin (silabe -pra-), genitiv dativ articulat depravațiúnii; plural depravațiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPRAVAȚIUNE: DEPRAVAȚIÚNE substantiv feminin depravare. (< limba franceza dépravation, latina depravatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPRAVAȚIUNE: DEPRAVAȚIÚNE substantiv feminin Depravare. [conform limba franceza dépravation, latina depravatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEPRAVATIUNE' depradațiúneDEPRAVÁDEPRAVÁREDepravatdepravațiúnedepravatórdepravézdeprắciDEPRECÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEPRAVAȚIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului depravaţiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CADE / P: depravaȚiuneți-udepravaȚiune / Plural: depravaȚiuneni / Etimologie: franceza dépravation, lat depravatio, -onis] Înv 1 Corupție. |
GRAMATICA cuvântului DEPRAVAȚIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului depravaţiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEPRAVAȚIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE depravațiune? Vezi cuvântul depravațiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul depravațiune?[ de-pra-va-ți-u-ne ] Se pare că cuvântul depravațiune are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A călca strâmb sau alături cu drumul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul depravațiune are forma: depravațiúni
