eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție derogatoriu


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Derogatoriu [ de-ro-ga-to-riu ]
VEZI SINONIME PENTRU derogatoriu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului derogatoriu în mai multe dicționare

Definițiile pentru derogatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru derogatoriu:
derogatóriu, derogatoriuie a [Atestat: COD. PEN. R. P. R. 7 / Plural: derogatoriuii / Etimologie: franceza dérogatoire, lat derogatorius, -a, -um] 1 Care conține o derogare. 2 Cu caracter de derogare.
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: derogatoriuie

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEROGATÓRIU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEROGATÓRIU:
DEROGATÓRIU, -ÓRIE, derogatorii, adjectiv (juridic) Care conține o derogare, cu caracter de derogare. Clauză derogatorie. Act derogatoriu. Dispoziție derogatorie.
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: -Órie

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEROGATÓRIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEROGATÓRIU:
DEROGATÓRIU derogatoriue (derogatoriui) (despre acțiuni, acte, norme) Care derogă; care constituie o derogare. [silabe -to-riu] /<fr. dérogatoire, latina derogatorius
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: derogatoriue

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DEROGATÓRIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEROGATÓRIU:
DEROGATÓRIU, -IE, derogatorii, adjectiv Care conține o derogare, cu caracter de derogare.

– Din limba franceza dérogatoire, latina derogatorius.
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: derogatoriu-ie

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEROGATÓRIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEROGATÓRIU:
DEROGATÓRIU, -IE, derogatorii, adjectiv Care conține o derogare, cu caracter de derogare.

– Din limba franceza dérogatoire, latina derogatorius.
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: derogatoriu-ie

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEROGATÓRIU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEROGATÓRIU:
DEROGATÓRIU, -IE adjectiv Cu caracter de derogare; care derogă. [pronume -riu. / conform latina derogatorius].
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: derogatoriu-ie

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

derogatoriu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru derogatoriu:
derogatóriu adjectiv masculin [riu- pronume riu], forme derogatórie (silabe -ri-e); plural m. și forme derogatórii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

derogatoriu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru derogatoriu:
derogatóriu [riu pronume rĭu] adjectiv masculin, forme derogatórie (-ri-e); plural m. și forme derogatórii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DEROGATÓRIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEROGATÓRIU:
DEROGATÓRIU, -IE adjectiv care derogă. (< limba franceza dérogatoire, latina derogatorius)
Forme diferite ale cuvantului derogatoriu: derogatoriu-ie

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

derogatoriu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru derogatoriu:
derogatoriu a. juridic ce conține o derogațiune: clauză derogatorie.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DEROGATORIU'
derogábilDEROGÁREDEROGÁȚIEDEROGAȚIÚNEDEROGATÓRIUderomantizáderomantizáreDEROMANTIZÁTDEROMÉL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL derogatoriu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului derogatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Derogatóriu, derogatoriuie a [Atestat: COD.
7 / Plural: derogatoriuii / Etimologie: franceza dérogatoire, lat derogatorius, -a, -um] 1 Care conține o derogare.
DEROGATÓRIU derogatoriue derogatoriui despre acțiuni, acte, norme Care derogă; care constituie o derogare.

GRAMATICA cuvântului derogatoriu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului derogatoriu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul derogatoriu poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul derogatoriu sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE derogatoriu?
Vezi cuvântul derogatoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul derogatoriu?
[ de-ro-ga-to-riu ]
Se pare că cuvântul derogatoriu are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pluralul modestiei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
necesar, indispensabil
produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite
plural folosit mai ales în vorbirea populară de referire la persoana proprie în discuția cu cineva considerat superior
în mod concret, în realitate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app