Definiție descantatura

Cautăm definiția cuvântului descantatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru descantatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descântătură:
descântătúră substantiv feminin [Atestat: MAIOR,

I. B. 282/11 / Plural: descantaturari / Etimologie: descânta + -tură] 1 (Îvp) Descântec (1). 2 (Trs; Mol) Strigătură în timpul unui dans popular.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESCÂNTĂTURĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCÂNTĂTURĂ:
DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, substantiv feminin (Rar) Descântec.

– Descânta + sufix -ătură.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCÂNTĂTURĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCÂNTĂTURĂ:
DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, substantiv feminin Descântec.

– Descânta + sufix -ătură.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

descântătură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descântătură:
descântătúră (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat descântătúrii; plural descântătúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

descântătură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descântătură:
descântătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat descântătúrii; plural descântătúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'DESCANTATURA'

descântáre DESCÂNTÁT descântătoare DESCÂNTĂTÓR DESCÂNTĂTÚRĂ DESCẤNTEC descăpăi DESCĂPĂȚÂNÁ descăpățânáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCÂNTĂTURĂ

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descântătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

282/11 / Plural: descÂntĂturĂri / Etimologie: descânta + -tură] 1 Îvp Descântec 1.

GRAMATICA cuvântului DESCÂNTĂTURĂ?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descântătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCÂNTĂTURĂ poate fi: substantiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DESCÂNTĂTURĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul descântătură are forma: descântătúri

VEZI PLURALUL pentru DESCÂNTĂTURĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE descântătură?

Vezi cuvântul descântătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descântătură?

[ des-cân-tă-tu-ră ]
Se pare că cuvântul descântătură are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCÂNTĂTURĂ

farmec magie
VEZI SINONIME PENTRU descântătură PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Baston de mareșal?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour
aș! de unde! nici gând! a-și găsi sau, reflexiv, a se găsi să
un fel de baston scurt, purtat de un mareșal
spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartușului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?