 | as |
|
| Deșeua [ de-șe-ua ] VEZI SINONIME PENTRU deșeua PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deseua în mai multe dicționareDefinițiile pentru deseua din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deșeua (forma la infinitiv) A deșeua conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșeua: deșeuá (a scoate șaua) verb (silabe -ua), indicativ prezent persoana întâi singular: eu deșeuéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deșeueáză, persoana întâi plural: noi deșeuăm (silabe -uăm); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural deșeuéze (silabe -ue-); gerunziu deșeuând (silabe -uând); participiu deșeuát Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșeua: deșeuá (a deseua) (a scoate șaua) (-ua) verb, indicativ prezent 3 deșeueáză (-uea-), persoana întâi plural: noi deșeuắm (-uăm); conjunctiv prezent 3 să deșeuéze (-ue-); gerunziu deșeuấnd (-uând); participiu deșeuát Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșeua: deșeua verb tranzitiv: [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: deseuașe-ua / prezentul indicativ: deseuauéz / Etimologie: des- + (în)șeua] (C.i. un animal de călărie, mai ales calul) A-i scoate șaua Si: a deșela2. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘEUA: DEȘEUÁ, deșeuez, verb I. tranzitiv A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [ pronunție: -șe-ua. – Variante: deșelá verb I] – prefix de- + [în]șeua. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘEUA: DEȘEUÁ, deșeuez, verb I. tranzitiv A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [ pronunție: -șe-ua. – Variante: deșelá verb I] – Des1 + [în]șeua. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘEUA: DEȘEUÁ, deșeuez, verb I. tranzitiv A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșelá (TEODORESCU, P. P. 587) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘEUA: DEȘEUA verb (Moldova și Bucovina) a destărnița. (A deseua calul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESEUA' DESETÍNĂdesetínă/desétinădesetinárDEȘÉUDEȘEUÁdeșeuáreDEȘEUÁTdesevârșítDESEZISÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEȘEUA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deşeua dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deșeuá a deȘeua a scoate șaua -ua verb, indicativ prezent 3 deșeueáză -uea-, persoana întâi plural: noi deșeuắm -uăm; conjunctiv prezent 3 să deșeuéze -ue-; gerunziu deșeuấnd -uând; participiu deșeuát. / P: deȘeuașe-ua / prezentul indicativ: deȘeuauéz / Etimologie: des- + înșeua] C. A deȘeua calul. A deȘeua calul. |
GRAMATICA cuvântului DEȘEUA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deşeua. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEȘEUA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deșeua? Vezi cuvântul deșeua desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deșeua?[ de-șe-ua ] Se pare că cuvântul deșeua are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEȘEUA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Logică algoritmică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul deșeua se conjugă: ei ele deșeueáză
