 | as |
|
| Desfăcut [ des-fă-cut ] VEZI SINONIME PENTRU desfăcut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desfacut în mai multe dicționareDefinițiile pentru desfacut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfăcut: desfăcút2, desfacută a [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (îvp) disdesfacut / Plural: desfacutuți, desfacute / Etimologie: desface] 1 Care a fost făcut să revină la starea anterioară. 2 Deznodat2. 3 (despre nasturi, cheutori) Descheiat2. 4 (despre păr împletit, aranjat) Despletit2. 5 (despre obiecte îndoite, împăturite, strânse) Despăturit2. 6 (despre pat) Care este pregătit pentru dormit. 7 (Pex; despre așternut) Deranjat2. 8 (despre un întreg) Descompus în părțile sale componente. 9 (Chm; înv) Dizolvat2. 10 (Glg) Așezat într-o anumită ordine. 11 (despre un contract, un angajament) Care nu mai este valabil. 12 (despre om) Dezlegat de un angajament, de o promisiune etc. 13 (Pop; despre stână) Care și-a încetat activitatea. 14 (Pop; despre oi) Care au revenit la proprietar, după încetarea activității stânii. 15 (Îvp; în practicile bazate pe superstiții) Care este scos de sub efectul unui blestem, farmec, verb reflexiv:ăji etc. 16 Care este deplasat în alt locuțiune 17 Care este desprins, rupt, scos din locul în care este fixat sau prins. 18 (despre un obiect) Care este deschis prin tăiere, despicare, ridicarea capacului etc. 19 (despre ființe) Disecat. 20 (Pop; despre țesături) Destrămat. 21 (despre uși, ferestre) Deschis (pentru a permite accesul). 22 (Prc; despre încuietori, lacăte) Descuiat2. 23 (Fam; despre cărți) Deschis la o anumită pagină. 24 (despre flori) Deschis. 25 (Mun; Olt; despre ființe) Dezvoltat2 (frumos). 26 (Îvr; despre persoane) Care este sincer. 27 (Pop; despre știuleții de porumb) Depănușat. 28 (despre boabele de fasole) Dezghiocat din păstaie. 29-30 (Fam; despre anumite fructe) Descojit (și împărțit în felii). 31 (Înv; despre învelișuri dure) Spart. 32 (Mtp; despre pământ, cer, apă) Despicat2. 33 (despre oameni) Desprins, dintr-o îmbrățișare, luptă, încleștare). 34 (despre oameni) Care a ieșit dintr-un grup, o mulțime etc. 35 (Rar; despre oameni) Care este înstrăinat sufletește. 36 (Rar; despre oameni) Care a rupt legăturile. 37 (Pex) Care s-a debarasat de cineva. 38 (Fig) Eliberat2. 39 (despre un animal legat) Dezlegat2. 40 (despre un animal înhămat) Deshămat. 41 (Rar) Care își are originea în... 42 (despre căi de acces, ape curgătoare) Care începe din... 43 (despre căi de acces, ape curgătoare) Care pornesc dintr-un întreg în două sau mai multe direcții. 44 Care se întinde pe toată lungimea sau suprafața Si: desfășurat. 45 (despre priveliști din natură) Înfățișat înaintea ochilor. 46 (Îvr; despre grupuri organizate) Care este risipit în mai multe direcții. 47 (Pex) Desființat2. 48 (despre nori, negură) Risipit. 49 (Fig) Ieșit la iveală din întregul în care se află Si: conturat, deslușit, desprins. 50 (Olt; Mun; despre oameni) Dezmeticit. 51 (Reg; îe) desfacut din somn Trezit din somn. 52 (Reg) Care se descurcă. 53 (Înv) Lămurit2. 54 (Înv) Rezolvat2. 55 (Îvr) Arătat2. 56 (despre părți ale corpului) Care nu mai este împreunat sau strâns. 57 (despre gură) Care are buzele sau fălcile depărtate unele de altele (pentru a vorbi, a râde, a mânca). 58 (despre pleoape) Ridicate pentru a descoperi ochiul. 59 (Fam; îe) Cu pieptul desfacut Curajos. 60 (despre mărfuri, bunuri materiale) Vândut. 61 (despre un material) De care s-a debarasat prin concesionare, lichidare. 62 Expus spre vânzare Si: etalat. 63 (Înv; despre o poliță, un cont etc.) Achitat2. 64 (Îrg; despre oameni) Achitat de o datorie. Forme diferite ale cuvantului desfacut: desfacută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adjectiv 1. (Despre obiecte formînd un tot) Descompus, desprins, destrămat, răsfirat, împrăștiat; demontat. Bicicleta a stat o săptămînă desfăcută. ▭ Ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine. TOPÎRCEANU, B. 34. 2. (juridic; despre învoieli scrise sau verbale) Anulat. Tribunalul a declarat căsătoria desfăcută. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. Cu fidarul desfăcut. ♦ (Despre o scrisoare,un pachet, un lacăt etc.) Deschis. O scrisoare desfăcută. 4. Vîndut. Marfă desfăcută. Forme diferite ale cuvantului desfacut: desfacut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfăcut: desfăcút1 sn [Atestat: I. IONESCU, C. 163/16 / V: (îvp) disdesfacut / Etimologie: desface] 1-6 Desfacere (1-6). 7 (Înv) Topire. 8 (Chm; înv) Dizolvare. 9-25 Desfacere (9-25). 26 (Îvp) Depănușare. 27-36 Desfacere (27-36). 37 (Fig) Eliberare. 38 Desfacere (38). 39 Deshămare. 40-43 Desfacere (40-43). 44 Desființare. 45 Desfacere (45). 46 Conturare. 47 (Mun; Olt) Dezmeticire. 48 (Reg) Descurcare. 49 (Înv) Lămurire. 50 (Îvr) Dezvăluire. 51-58 Desfacere (51-58). 59 (Mat; înv) Rezolvare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCUT adjectiv 1. despăturit, dezdoit. (Un șervet desfacut.) 2. desfășurat. (Un fir desfacut.) 3. deschis. (Scrisoare desfacut). 4. dezlegat. (Un pachet desfacut.) 5. despletit. (Cu părul desfacut.) 6. desprins, dezlipit. (Un element desfacut dintr-un ansamblu.) 7. demontat. (O piesă desfacut.) 8. destrămat, deșirat. (O țesătură desfacut.) 9. desfășurat, întins. (Cu aripile desfacut.) 10. depărtat, rășchirat. (Cu picioarele desfacut.) 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur desfacut.) 12. (juridic) anulat, reziliat. (Contract desfacut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCÚT1 substantiv neutru (Prin confuzie cu desfăcat). Scoaterea boabelor de pe știuleții de porumb; curățirea știuleților de pănuși. Păpușoii uscați se odihnesc în glugi pe lanuri; vine verb reflexiv:emea desfăcutului. SEVASTOS, N. 3. Vă spun o drăguță de poveste, cum o auzii la desfăcutu de cucuruz. RETEGANUL, P. I 11. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adjectiv 1. (Despre obiecte formând un tot) Descompus, desprins (în bucăți); răsfirat, împrăștiat, demontat. 2. (juridic) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – vezi desface. Forme diferite ale cuvantului desfacut: desfacut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adjectiv 1. (Despre obiecte formând un tot) Descompus, desprins (în bucăți); răsfirat, împrăștiat, demontat. 2. (juridic) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – vezi desface. Forme diferite ale cuvantului desfacut: desfacut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCÚT1 substantiv neutru Desfacere. – vezi desface. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFĂCUT: DESFĂCÚT1 substantiv neutru Desfacere. – vezi desface. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfăcut: desfăcút substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfăcut: desfăcút substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESFACUT' desfăcătórdesfăcătúrăDESFÁCEDESFÁCEREDESFĂCÚTdesfăidádesfăidáredesfăidátdesfăima |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desfăcut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desfăcut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Desfăcút2, desfăcută a [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: îvp disdesfăcut / Plural: desfăcutuți, desfăcute / Etimologie: desface] 1 Care a fost făcut să revină la starea anterioară. 51 Reg; îe desfăcut din somn Trezit din somn. 59 Fam; îe Cu pieptul desfăcut Curajos. 163/16 / V: îvp disdesfăcut / Etimologie: desface] 1-6 Desfacere 1-6. Un șervet desfăcut. Un fir desfăcut. Scrisoare desfăcut. Un pachet desfăcut. Cu părul desfăcut. Un element desfăcut dintr-un ansamblu. O piesă desfăcut. O țesătură desfăcut. Cu aripile desfăcut. Cu picioarele desfăcut. Boboc, mugur desfăcut. Contract desfăcut. Un șervet desfăcut. O piesă desfăcut. O țesătură desfăcut. Cu aripile desfăcut. Boboc, mugur desfăcut. |
GRAMATICA cuvântului desfăcut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desfăcut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desfăcut poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desfăcut? Vezi cuvântul desfăcut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfăcut?[ des-fă-cut ] Se pare că cuvântul desfăcut are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desfăcut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de sau din datorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
