 | as |
|
| Despărțitor [ des-păr-ți-tor ] VEZI SINONIME PENTRU despărțitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului despartitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru despartitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despărțitor: despărțitor, despartitoroare [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 240 / Plural: despartitori, despartitoroáre / Etimologie: despărți + -tor] 1 a Care face un tot să-și piardă coeziunea. 2 a Care descompune un întreg. 3 a Care divizează o unitate. 4 a Care separă în părți componente. 5 a Care îndepărtează părțile unui întreg. 6 sn (Mat; înv) Împărțitor. 7-8 smf, a (Fig) Învrăjbitor. 9 a (Înv) Despicător. 10 sn (Ccr) Unealtă cu care se despică ceva. 11 a Care desprinde un element de altele de aceeași natură. 12 a Care izolează elemente ale unui tot. 13-14 sn, a Desfăcător. 15 a Care rupe o parte din ceva. 16 a Care îndepărtează elemente identice sau diferite. 17 a (Pan; înv) Care deosebește. 18-19 smf, a (Persoană) care face pe cineva să renunțe (la un obiect,) (la o credință religioasă sau) la o convingere. 20-21 smf, a (Persoană) care face alte persoane să nu mai fie împreună (temporar sau) definitiv. 22-23 smf, a (Persoană) care face pe cineva să plece în altă parte (temporar sau) definitiv. 24-25 smf, a (Spc) (Persoană) care face niște ființe să se desfacă dintr-o luptă, încăierare. 26-27 smf, a (Persoană) care face iubiții să nu se mai iubească. 28-29 smf, a (Persoană) care face amanții să nu mai aibă relații sexuale împreună. 30-31 smf, a (Persoană) care face soții (să nu mai conviețuiască sau) să divorțeze. 32-33 smf, a (Înv) (Persoană) care desface relații matrimoniale. 34-35 a Care segmentează un spațiu (prin interpunerea a ceva sau) printr-o linie de demarcație. 36 sn (Ccr) Gard. 37 sn (Ccr) Zid. 38 substantiv feminin (Ccr) Linie de demarcație Si: (înv) despărțitură (58). 39-40 a Care împiedică ființe (să mai intre în contact sau) să mai comunice, prin interpunerea a ceva. 41-42 a Care desparte (printr-un interval de timp sau) printr-un moment de demarcație. 43 a (Înv) Care ține deoparte. 44 a (Înv) Care delimitează. 45 a (Îs) despartitor de lan Organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate. 46 a Care constituie pe cineva ca o separație de restul indivizilor. 47 a (Înv) Care deslușește. modificată Forme diferite ale cuvantului despartitor: despartitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚITÓR: DESPĂRȚITÓR, -OÁRE, despărțitori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care desparte. 2. substantiv neutru (În sintagma) Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate. – Despărți + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului despartitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚITÓR: DESPĂRȚITÓR, -OÁRE, despărțitori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care desparte. 2. substantiv neutru (În sintagma) Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate. – Despărți + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului despartitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚITÓR: DESPĂRȚITÓR, -OÁRE, despărțitori, -oare, adjectiv Care desparte, care separă (un lucru de altul). În zidul peretelui despărțitor, casa de bani. CAMIL PETRESCU, T. I 381. În zadar cearcă ei să ridice Un zid pe Milcov, despărțitor. ALECSANDRI, P. A. 99. Forme diferite ale cuvantului despartitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚITÓR: DESPĂRȚITÓR despartitoroáre (despartitoróri, despartitoroáre) Care desparte. Zid despartitor. /a despărți + sufix despartitortor Forme diferite ale cuvantului despartitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despărțitor: despărțitór adjectiv masculin, plural despărțitóri; forme singular și plural despărțitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despărțitor: despărțitór1 adjectiv masculin, plural despărțitóri; forme singular și plural despărțitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚITOR: DESPĂRȚITOR adjectiv izolator, separator. (Perete despartitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despărțitor: despărțitór substantiv neutru, plural despărțitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despărțitor: despărțitór2 substantiv neutru, plural despărțitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru despărțitor: despărțitor a. care desparte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESPARTITOR' despărțimấntDESPĂRȚÍREDESPĂRȚÍTdespărțitívDESPĂRȚITÓRDESPĂRȚITÚRĂdespășidespășíredespășít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL despărțitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului despărțitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despărțitor, despărțitoroare [Atestat: CANTEMIR, I. I, 240 / Plural: despărțitori, despărțitoroáre / Etimologie: despărți + -tor] 1 a Care face un tot să-și piardă coeziunea. 45 a Îs despărțitor de lan Organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate. DESPĂRȚITÓR despărțitoroáre despărțitoróri, despărțitoroáre Care desparte. Zid despărțitor. /a despărți + sufix despărțitortor. Perete despărțitor. Perete despărțitor. |
GRAMATICA cuvântului despărțitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului despărțitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul despărțitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE despărțitor? Vezi cuvântul despărțitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despărțitor?[ des-păr-ți-tor ] Se pare că cuvântul despărțitor are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL despărțitor Inţelegi mai uşor cuvântul despărțitor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSubstantiv neutru În sintagma Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate Substantiv neutru În sintagma Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL despărțitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A scoate pe cineva din țâțâni?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul despărțitor are forma: despărțitoáre
