 | as |
|
| Despicare [ des-pi-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU despicare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului despicare în mai multe dicționareDefinițiile pentru despicare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despicare: despicáre substantiv feminin [Atestat: J. CIHAC, I. N. 342/11 / V: (îrg) disdespicare, (reg) despicaredeșpdespicare / Plural: despicarecắri / Etimologie: despica] 1-2 Desfacere a unor obiecte dure în două sau mai multe bucăți, de-a lungul (sau, rar, de-a latul), cu ajutorul unui obiect ascuțit, dur Si: crăpare, crăpat1, despicat1 (1-2), despicătură (1-2), spargere, spart1, tăiere, tăiat1. 3-4 (Teh) Desfacere (manuală sau) mecanizată a lemnului paralel cu fibrele lemnoase, pentru a obține scânduri, doage, șindrilă etc. 5 (Îe) despicarea firului în patru Cercetare exagerat de minuțioasă. 6 (Fig) Chinuire printr-o durere insuportabilă Si: despicat1 (3). 7 Spargere de la sine în bucăți a unui obiect, ca și cum ar fi despicat de cineva Si: despicat1 (4), despicătură (3). 8-9 Sfâșiere de-a lungul (de la sine sau) de către cineva a unui obiect de îmbrăcăminte Si: despicat1 (5-6), despicătură (4-5). 10 (Asr) Spintecare a unui trup sau a cărnii printr-o tăietură lungă și adâncă Si: despicat1 (7), despicătură (6), (înv) despintecare (1), despintecat1 (1). 11 Formare a unei falii adânci în pământ Si: despicat1 (8), despicătură (7). 12 (Îvr) Despărțire a apelor în două, lăsând la mijloc uscatul Si: despicat1 (9), despicătură (8). 13 Desfacere a unui obiect format din părți simetrice Si: despicat1 (10), despicătură (9). 14 (Pop) Deschidere a mugurilor sau a bobocilor plantelor Si: despicat1 (11), despicătură (10). 15 (Înv) Delimitare a unor loturi pe un teren Si: despicat1 (12). 16 (Îvr) Descompunere a atomilor în particule Si: despicat1 (13). 17 Ramificare a arborilor Si: despicat1 (14), despicătură (11). 18 Învingere a rezistenței aerului sau apei și înaintare rapidă Si: despicat1 (15). 19 (Fig) Pătrundere cu mintea dincolo de aparențe Si: despicat1 (16). 20 (Ind) Șpăltuire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPICARE: DESPICARE s. 1. crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (despicare lemnelor de foc.) 2. spintecare, spintecat. (despicare pîntecelui unui animal.) 3. crăpare, deschidere, desfacere, plesnire. (despicare bobocilor de floare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPICARE: DESPICÁRE substantiv feminin Acțiunea de a despica; crăpare. ♦ figurat (Neobișnuit) Dezbinare. Acum era altceva: da, era o despicare făcută între oameni. DUMITRIU, N. I. 79. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPICARE: DESPICÁRE, despicări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) despica. – vezi despica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPICARE: DESPICÁRE, despicări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) despica. – vezi despica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despicare: despicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat despicării; plural despicări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despicare: despicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat despicắrii; plural despicắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșpicare: deșpicáre substantiv feminin vezi despicare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESPICARE' despetrificáredespetrificátdespícDESPICÁDESPICÁREDESPICÁTdespicățéldespicătorDESPICĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșpicare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșpicare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 342/11 / V: îrg disdeșpicare, reg deșpicaredeșpdeșpicare / Plural: deșpicarecắri / Etimologie: despica] 1-2 Desfacere a unor obiecte dure în două sau mai multe bucăți, de-a lungul sau, rar, de-a latul, cu ajutorul unui obiect ascuțit, dur Si: crăpare, crăpat1, despicat1 1-2, despicătură 1-2, spargere, spart1, tăiere, tăiat1. 5 Îe deșpicarea firului în patru Cercetare exagerat de minuțioasă. Deșpicare lemnelor de foc. Deșpicare pîntecelui unui animal. Deșpicare bobocilor de floare. Deșpicare lemnelor de foc. |
GRAMATICA cuvântului deșpicare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșpicare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșpicare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE despicare? Vezi cuvântul despicare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despicare?[ des-pi-ca-re ] Se pare că cuvântul despicare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deșpicare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De la a la z?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul despicare are forma: despicări
