 | as |
|
| Destăinuire [ des-tă-i-nu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU destăinuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destainuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru destainuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTĂINUIRE: DESTĂINUÍRE, destăinuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. Destăinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517. Tînărul se zăpăci de tot ascultînd destăinuirile atît de intime, mai ales cînd luară o întorsătură tristă. REBREANU, R. I 30. Privise... pe furiș... ca să poată aprecia efectul pe care o să-l aibă această destăinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 168. A făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea. IBRĂILEANU, A. 208. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destăinuire: destăinuíre substantiv feminin [Atestat: DL / Plural: destainuireri / Etimologie: destăinui] 1-3 Dare la iveală a unor lucruri (necunoscute,) (neînțelese sau) a unor informații Si: destăinuit1 (1-3), dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire. 4-6 Dare pe față, deschis, fără ocol, a (tuturor) (gândurilor sau) sentimentelor cuiva, a (tot) ce are pe suflet cineva Si: confesare, confesiune, declarare, declarație, destăinuit1 (4-6), spovedanie, spovedire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTĂINUIRE: DESTĂINUIRE s. 1. dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (destainuire unui secret.) 2. confesiune, confidență, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (la plural). (I-a făcut unele destainuire.) 3. declarație, mărturisire. (destainuire de dragoste.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTĂINUIRE: DESTĂINUÍRE, destăinuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – vezi destăinui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTĂINUIRE: DESTĂINUÍRE, destăinuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – vezi destăinui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destăinuire: destăinuíre substantiv feminin (silabe -nu-i-), genitiv dativ articulat destăinuírii; plural destăinuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destăinuire: destăinuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat destăinuírii; plural destăinuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Destăinuire: Destăinuire ≠ acoperire, tăcere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTAINUIRE' DESTABILIZÁREDESTABILIZÁTDESTABILIZATÓRDESTĂINUÍDESTĂINUÍREdestăinuítdestăinuitorDESTALINIZÁDESTALINIZÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Destăinuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destăinuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destăinuíre substantiv feminin [Atestat: DL / Plural: destăinuireri / Etimologie: destăinui] 1-3 Dare la iveală a unor lucruri necunoscute, neînțelese sau a unor informații Si: destăinuit1 1-3, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire. Destăinuire unui secret. I-a făcut unele destăinuire. Destăinuire unui secret. I-a făcut unele destăinuire. Destăinuire de dragoste. |
GRAMATICA cuvântului Destăinuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destăinuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Destăinuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destăinuire? Vezi cuvântul destăinuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destăinuire?[ des-tă-i-nu-i-re ] Se pare că cuvântul destăinuire are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Destăinuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ limba afgană și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul destăinuire are forma: destăinuíri
