 | as |
|
| Destinzător [ des-tin-ză-tor ] VEZI SINONIME PENTRU destinzător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destinzator în mai multe dicționareDefinițiile pentru destinzator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destinzător: destinzător, destinzatoroare a [Atestat: ALECSANDRI, POEZII, 640 / Plural: destinzatori, destinzatoroáre / Etimologie: destinde + -tor] Care (se) desfășoară pe o suprafață mare. Forme diferite ale cuvantului destinzator: destinzatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTINZĂTÓR: DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adjectiv (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului destinzator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTINZĂTÓR: DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adjectiv (Rar) Care destinde. – Destinde + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului destinzator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destinzător: destinzător a. și m. care destinde: (soare) destinzător feeric de aripi sburătoare AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destinzător: destinzătór (rar) adjectiv masculin, plural destinzătóri; forme singular și plural destinzătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destinzător: destinzătór adjectiv masculin, plural destinzătóri; forme singular și plural destinzătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTINZATOR' DESTÍNSdesțintuidesțintuíredesțintuítDESTINZĂTÓRdestinzătúrădesțiplínădestituádestituábil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL destinzător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destinzător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destinzător, destinzătoroare a [Atestat: ALECSANDRI, POEZII, 640 / Plural: destinzători, destinzătoroáre / Etimologie: destinde + -tor] Care se desfășoară pe o suprafață mare. |
GRAMATICA cuvântului destinzător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destinzător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul destinzător poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destinzător? Vezi cuvântul destinzător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destinzător?[ des-tin-ză-tor ] Se pare că cuvântul destinzător are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Contabilitate; în sintagma extras de cont?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
