 | as |
|
| Detectiv [ de-tec-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU detectiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului detectiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru detectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DETECTIV: DETECTÍV, detectivi, substantiv masculin Agent secret al poliției din țările capitaliste; agent secret în serviciul unei persoane particulare. Ai ajuns pînă aici cu îndrăzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Urmăream amîndoi cu emoție goana unui spion urmărit de detectivi. C. PETRESCU, A. 461. De astă dată trebuie să te prinz! am zis în gîndul meu, și imediat mă luai pe urmele lui, mai discret decît un bătrîn detectiv. CARAGIALE, O. II 299. • (figurat; atestat la forme) Patroana, detectivă sentimentală: Ai văzut cum ne-a privit?... Trebuie să fie de o gelozie... CAMIL PETRESCU, T. I 545. – Formă gramaticală: (neobișnuit) detectívă substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru detectiv: *detectív m. (în franceză détective, despre limba engleză detective, agent al polițiiĭ de siguranță, despre to detect, a descoperi, care vine despre latina de-tégere, de-tectum a descoperi. vezi protector, tegument). Agent secret al polițiiĭ de siguranță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DETECTIV: DETECTÍV substantiv masculin Agent secret al poliției judiciare; agent secret în serviciul unei persoane sau al unei instituții polițienești particulare. [< limba franceza détective, conform limba engleză detective]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DETECTIV: DETECTÍV, detectivi, substantiv masculin Agent aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare, care culege date ori investighează în cazul unei persoane. – Din limba franceza détective. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru detectiv: detectív, detectivă [Atestat: CARAGIALE, O. II, 26 / Plural: detectivi, detective / Etimologie: franceza détective] 1 substantiv masculin Agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. 2 a (Nob) Detectivesc. Forme diferite ale cuvantului detectiv: detectivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DETECTIV: DETECTÍV, detectivi, substantiv masculin Agent secret aflat în serviciul poliției din unele țări sau în serviciul unei persoane particulare. – Din limba franceza détective. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DETECTIV: DETECTÍV detectivi m. (în unele state) Agent secret aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. /<fr. détective Forme diferite ale cuvantului detectiv: detectivi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DETECTIV: DETECTÍV substantiv masculin agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. (< limba franceza détective, limba engleză detective) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru detectiv: detectiv m. agent polițienesc care descopere pe făcători de rele. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru detectiv: detectív substantiv masculin, plural detectívi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru detectiv: detectív substantiv masculin, plural detectívi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DETECTIV' DETECTÁREdetectátDETÉCȚIEDETECȚIÚNEDETECTÍVDETECTÍVĂdetectivájdetectivéscDETECTIVÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL detectiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului detectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Detectív, detectivă [Atestat: CARAGIALE, O. II, 26 / Plural: detectivi, detective / Etimologie: franceza détective] 1 substantiv masculin Agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. DETECTÍV detectivi m. |
GRAMATICA cuvântului detectiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului detectiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul detectiv poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE detectiv? Vezi cuvântul detectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul detectiv?[ de-tec-tiv ] Se pare că cuvântul detectiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Numărul lui mach?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul detectiv are forma: detectívi
