 | as |
|
| Detunător [ de-tu-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU detunător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului detunator în mai multe dicționareDefinițiile pentru detunator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru detunător: detunător1, detunatoroare [Atestat: ASACHI, E. II, 277/3 / V: (îvr) detunatornitdetunator a / Plural: detunatori, detunatoroare / Etimologie: detuna + -ător] 1 a (Îvp) Care trăsnește. 2 substantiv masculin articulat (Înv) Cel care face să tune. 3 a (Îvr) Care bombardează. 4 sn Parte a țevii unei arme de foc de infanterie în care intră explozivul. 5 a Care răsună puternic Si: bubuitor. 6 a (despre arme de foc, explozii etc.) Care produce un zgomot puternic. 7 a (Rar; despre voce) Care are o rezonanță deosebită Si: puternic, sonor. Forme diferite ale cuvantului detunator: detunatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DETUNĂTÓR: DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunători, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. substantiv neutru Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului detunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DETUNĂTÓR: DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunători, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. substantiv neutru Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului detunator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DETUNĂTÓR: DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunători, -oare, adjectiv Care răsună puternic (ca tunetul). Boierul, îndemnat de fala lui obișnuită, își scutura barba și umplea încăperea c-un glas detunător. SADOVEANU, O. VII 54. Forme diferite ale cuvantului detunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DETUNĂTÓR: DETUNĂTÓR2 detunatoroáre n. Parte a armei de foc unde se retrage tubul cartușului. /a detuna + sufix detunatorător Forme diferite ale cuvantului detunator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DETUNĂTÓR: DETUNĂTÓR1 detunatoroáre (detunatoróri, detunatoroáre) Care detună; bubuitor. /a detuna + sufix detunatorător Forme diferite ale cuvantului detunator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru detunător: detunătór adjectiv masculin, plural detunătóri; forme singular și plural detunătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru detunător: detunătór1 adjectiv masculin, plural detunătóri; forme singular și plural detunătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru detunător: detunătór2 (parte a unei arme) substantiv neutru, plural detunătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DETUNĂTOR: DETUNĂTOR adjectiv bubuitor, tunător. (Explozie detunator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru detunător: detunător a. care detună: glas detunător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru detunător: detunătór substantiv neutru, plural detunătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru detunător: detunătór2 sn vezi detonator Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DETUNATOR' DETUNÁTDetunatadetunațiedetunațiúneDETUNĂTÓRDETUNĂTÚRĂDETÚNETdetunitordetúr |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL detunător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului detunător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Detunător1, detunătoroare [Atestat: ASACHI, E. II, 277/3 / V: îvr detunătornitdetunător a / Plural: detunători, detunătoroare / Etimologie: detuna + -ător] 1 a Îvp Care trăsnește. DETUNĂTÓR2 detunătoroáre n. /a detuna + sufix detunătorător. DETUNĂTÓR1 detunătoroáre detunătoróri, detunătoroáre Care detună; bubuitor. /a detuna + sufix detunătorător. Explozie detunător. |
GRAMATICA cuvântului detunător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului detunător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul detunător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE detunător? Vezi cuvântul detunător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul detunător?[ de-tu-nă-tor ] Se pare că cuvântul detunător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL detunător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala până peste urechi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul detunător are forma: detunătoáre
