 | as |
|
| Devălmăşie [ de-văl-mă-şi-e ] VEZI SINONIME PENTRU devălmăşie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului devalmasie în mai multe dicționareDefinițiile pentru devalmasie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEVĂLMĂȘIE: DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, substantiv feminin (Învechit) Stăpînire sau folosire în comun, în indiviziune, a pămînturilor, a pădurilor etc. ♦ Activitate făcută în comun. Nu se dădea în vînt după oameni, ci tot mai mult se ferea de dînșii, neluînd parte la devălmășiile obștești. POPA, B. 204. • Locuţiune adverbiala În devălmășie = în comun, de-a valma. A lucra pămîntul în devălmășie. ▭ Țăranii care aveau ogoarele aici își repezeau cîteodată privirile peste nemărginirea lor, mulțumiți de frumusețea cu care li se arătau alăturate, unite în devălmășie. MIHALE, O. 315. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru devălmășie: devălmășíe substantiv feminin [Atestat: GHICA, C. E. I, 219 / V: (îrg) davaldevalmasie, dăvdevalmasie / Plural: devalmasieii / Etimologie: devălmaș + -ie] (Înv) 1 Formă de stăpânire în comun (de către moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun etc Si: coproprietate. 2 Stare de indiviziune. 3-4 (Îljv) În (sau rar, la) devalmasie (Care este) în comun. 5-6 (Îal) (Care este) în diviziune. 7 Activitate desfășurată în comun. 8 Proprietate (mai ales teren agricol) stăpânită și exploatată în comun. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEVĂLMĂȘIE: DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, substantiv feminin (În Evul Mediu, în Țara Românească) Formă de stăpânire sau de folosire în comun a pământurilor din hotarul satului, specifică obștii sătești. ♦ Activitate desfășurată în comun. • Locuţiune adverbiala În devălmășie = în comun, de-a valma. – Devălmaș + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEVĂLMĂȘIE: DEVĂLMĂȘÍE devalmasiei forme 1) (în obștea sătească) Formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului. 2) Activitate desfășurată în comun. [articulat devălmășia, genitiv dativ devălmășiei; silabe -și-e] /devălmaș + sufix devalmasieie Forme diferite ale cuvantului devalmasie: devalmasiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru DEVĂLMĂȘIE: DEVĂLMĂȘÍE substantiv feminin Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000) Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru devălmășie: devălmășíe forme Coproprietate, moșie răzășească stăpînită de maĭ mulțĭ, indiviziune. – În vest și dăv-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru devălmășie: devălmășíe substantiv feminin, articulat devălmășía, genitiv dativ articulat devălmășíei; plural devălmășíi, articulat devălmășíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru devălmășie: devălmășíe substantiv feminin, articulat devălmășía, genitiv dativ articulat devălmășíei; plural devălmășíi, articulat devălmășíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEVĂLMĂȘIE: DEVĂLMĂȘIE substantiv (istorie) (învechit, în Transilvania) composesiune. (Stăpînirea pămîntului în devalmasie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEVALMASIE' DEVALIZÁREDEVALIZÁTDEVĂLMÁȘdevălmășéscDEVĂLMĂȘÍEdevalorificáDEVALORIZÁdevalorizántDEVALORIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEVĂLMĂȘIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului devălmăşie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 219 / V: îrg davaldevĂlmĂȘie, dăvdevĂlmĂȘie / Plural: devĂlmĂȘieii / Etimologie: devălmaș + -ie] Înv 1 Formă de stăpânire în comun de către moșneni și răzeși a unei suprafețe de teren, a unui bun etc Si: coproprietate. 3-4 Îljv În sau rar, la devĂlmĂȘie Care este în comun. DEVĂLMĂȘÍE devĂlmĂȘiei forme 1 în obștea sătească Formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului. [articulat devălmășia, genitiv dativ devălmășiei; silabe -și-e] /devălmaș + sufix devĂlmĂȘieie. Stăpânirea pământului în devĂlmĂȘie. Stăpînirea pămîntului în devĂlmĂȘie. |
GRAMATICA cuvântului DEVĂLMĂȘIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului devălmăşie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEVĂLMĂȘIE poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE devălmăşie? Vezi cuvântul devălmăşie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul devălmăşie?[ de-văl-mă-şi-e ] Se pare că cuvântul devălmăşie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DEVĂLMĂȘIE Inţelegi mai uşor cuvântul devălmăşie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În devălmășie = în comun, de-a valma Locuţiune adverbiala În devălmășie = în comun, de-a valma |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEVĂLMĂȘIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Când va face plopul mere și răchita micșunele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul devălmășie are forma: devălmășíi
