eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dezbina


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dezbina [ dez-bi-na ]
VEZI SINONIME PENTRU dezbina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dezbina în mai multe dicționare

Definițiile pentru dezbina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dezbina
Verbul: a dezbina (forma la infinitiv)
A dezbina conjugat la timpul prezent:
  • eu dezbin
  • tu dezbini
  • el ea dezbină
  • noi dezbinăm
  • voi dezbinați
  • ei ele dezbină
VEZI VERBUL a dezbina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbina:
dezbiná [Atestat: IACOV, SYN. 39v/3 / V: (îrg) dejediná, dejghiná, dezciná, dezdiná, dezbinazghidezbina, dizgina / S și: (înv) desbdezbina / S și: (înv) desbdezbina / prezentul indicativ: dezbín / Etimologie: moștenit din latinescul disglut(i)nare cf dez- + (îm)bina] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Rar) A (se) desprinde de undeva Si: a (se) desface, a (se) rupe, a (se) separa. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv reciproc: (Fig) A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei Si: a (se) despărți, a (se) dușmăni, a (se) învrăjbi. 5 verb reflexiv: (Olt; fig) A munci din greu. 6 verb reflexiv: (Reg; despre membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieși din articulația șoldului. 7 verb reflexiv: (Reg; despre picioare) A se depărta foarte tare Si: (pop) a (se) crăci. modificată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEZBINA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBINA:
DEZBINÁ, dezbín, verb

I.

1. tranzitiv (În opoziție cu uni sau înfrăți) A face să se despartă, să se dușmănească; a învrăjbi, a produce discordie; a îndepărta pe unul de altul, a răzleți. De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată verb reflexiv:emea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M.

I. CARAGIALE, C. 49. Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264.

2. reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se despărți, a se despica. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II

6.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEZBINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBINA:
DEZBINÁ, dezbín, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi.

2. reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva).

– Din latina disglut[i]nare (refăcut după îmbina).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEZBINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBINA:
DEZBINÁ, dezbín, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi.

2. reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva).

– latina disglut(i)nare (după îmbina).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEZBINA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBINA:
DEZBINA verb a (se) învrăjbi, (învechit) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au dezbina astfel?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dezbina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbina:
dezbiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbín, persoana a treia singular: el / ea și plural dezbínă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dezbina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbina:
dezbiná (a dezbina) verb, indicativ prezent 3 dezbínă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DEZBINA'
DEZBÁTEREdezbătuciDEZBENZINÁDEZBENZINÁREDEZBINÁDEZBINÁREDEZBINÁTDEZBINĂTÓRdezbinătură

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezbina
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezbina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
39v/3 / V: îrg dejediná, dejghiná, dezciná, dezdiná, dezbinazghidezbina, dizgina / S și: înv desbdezbina / S și: înv desbdezbina / prezentul indicativ: dezbín / Etimologie: moștenit din latinescul disglutinare cf dez- + îmbina] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Rar A se desprinde de undeva Si: a se desface, a se rupe, a se separa.
De ce s-au dezbina astfel?.
De ce s-au dezbina astfel?.
Dezbiná a dezbina verb, indicativ prezent 3 dezbínă.

GRAMATICA cuvântului dezbina?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezbina.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezbina poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul dezbina se conjugă: ei ele dezbínă

CUM DESPART ÎN SILABE dezbina?
Vezi cuvântul dezbina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbina?
[ dez-bi-na ]
Se pare că cuvântul dezbina are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezbina

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Număr real?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
combinație organică cu formula generală r4nx, obținută prin reacția dintre amine terțiare și derivați halucinogenați reactivi
a privi un obiect transparent așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine
număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale
acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație acetică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app