 | as |
|
| Dezertor [ de-zer-tor ] VEZI SINONIME PENTRU dezertor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezertor în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezertor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezertor: dezertór substantiv masculin [Atestat: (a. 1788), ap. TDRG / Plural: dezertori / Etimologie: franceza déserteur] 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 Om care părăsește, în mod laș, o misiune, un loc, o îndatorire etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZERTÓR: DEZERTÓR, dezertori, substantiv masculin Militar care părăsește fără învoire unitatea sa; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZERTÓR: DEZERTÓR dezertoroáre (dezertoróri, dezertoroáre) m. și forme 1) Militar care a dezertat. 2) figurat Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur Forme diferite ale cuvantului dezertor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZERTÓR: DEZERTÓR substantiv masculin 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< limba franceza déserteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZERTÓR: DEZERTÓR substantiv masculin 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< limba franceza déserteur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZERTÓR: DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, substantiv masculin și forme Militar care dezertează. – Din limba franceza déserteur. Forme diferite ale cuvantului dezertor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dezertor: * dezertór m. (latina desertor, despre desertus. vezi deșert). Cel care dezertează, transfug. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZERTÓR: DEZERTÓR, dezertori, substantiv masculin Militar care dezertează. – Din limba franceza déserteur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZERTOR: DEZERTOR substantiv (termen militar) (rar) fugit. (Un dezertor de pe front.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezertor: dezertór substantiv masculin, plural dezertóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezertor: dezertór substantiv masculin, plural dezertóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dezertor: dezertor m. cel ce dezertează. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZERTOR' DEZERTÁREDEZÉRTIC, -ĂDEZERȚIÚNEdezertoáreDEZERTÓRDEZESPERÁNTDEZEȘUÁDEZEȘUÁREDEZEȘUÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezertor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezertor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TDRG / Plural: dezertori / Etimologie: franceza déserteur] 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă trecând uneori la inamic. DEZERTÓR dezertoroáre dezertoróri, dezertoroáre m. Un dezertor de pe front. Un dezertor de pe front. |
GRAMATICA cuvântului dezertor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezertor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezertor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezertor? Vezi cuvântul dezertor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezertor?[ de-zer-tor ] Se pare că cuvântul dezertor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezertor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ compus: popular argint-viu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezertor are forma: dezertóri
