eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dezlantui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dezlănţui [ dez-lăn-ţu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU dezlănţui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dezlantui în mai multe dicționare

Definițiile pentru dezlantui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dezlănțui
Verbul: a dezlănțui (forma la infinitiv)
A dezlănțui conjugat la timpul prezent:
  • eu dezlănțui
  • tu dezlănțui
  • el ea dezlănțuie
  • noi dezlănțuim
  • voi dezlănțuiți
  • ei ele dezlănțuie
VEZI VERBUL a dezlănțui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI:
DEZLĂNȚUÍ, dezlănțui, verb IV.

1. reflexiv (Despre forțele naturii; prin extensie despre forțe descătușate de mîna omului) A porni cu violență, a-și da curs liber, a izbucni, a se declanșa. Cînd se dezlănțuie uraganul, [crestele muntelui] pornesc... împotriva lui, cu toate muchiile lor de piatră, ciocnindu-se groaznic. BOGZA, C. O. 59. În aceeași clipă se dezlănțui tunetul. C. PETRESCU, R. DR. 57. O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte. SAHIA, N. 37.
       • tranzitiv (Poetic) Din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănțuie pe crestele lui [ale Hăsmașului], trei rîuri mari pornesc în largul țării. BOGZA, C. O. 55.
♦ A năvăli cu furie, a se năpusti. Cu o crudă voluptate Oltul... se dezlănțuie asupra lor [a brazilor], înecîndu-i. BOGZA, C. O. 97.

2. tranzitiv (Rar) A desface ceva din lanțuri, a da drumul din lanț. Numai după ce strigară... că ei sînt... dezlănțui bunica poarta și-i lăsă în curte. La TDRG.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dezlănțui
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezlănțui:
dezlănțuí [Atestat: PONTBRIANT, despre / S și: desldezlantui / prezentul indicativ: dezlantuilắnțui și (înv) dezlantuiésc / Etimologie: dez- + lanț + -ui, după franceza déchaîner] 1 verb tranzitiv: (Înv) A da drumul la lanț. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (despre fenomene naturale sau procese naturale, pex despre conflicte, evenimente etc.) A (se) porni brusc și a se manifesta cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (fig) a se aprinde, a se declanșa, a se isca, a izbucni, (rar) a se prăvăli, (îvp) a se scorni, (înv) a se sparge, a se stârni. 4 verb reflexiv: (despre oameni) A se năpusti cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: a izbucni, (rar) a se prăvăli. 5 verb reflexiv: (despre oameni) A se angaja (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 6 verb reflexiv: (Pex; despre oameni) A se manifesta violent.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEZLĂNȚUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI:
DEZLĂNȚUI verb

1. a se declanșa, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (învechit și regional) a se dezlega, a se scorni, (învechit) a se scula, a se sparge, a sta, (figurat) a se aprinde. (S-a dezlantui o furtună, un conflict.)

2. a cauza, a declanșa, a determina, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a dezlantui discuții furtunoase.)

3. a clocoti. (Marea se dezlantui.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEZLĂNȚUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI:
DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, verb IV. reflexiv și tranzitiv A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa.
♦ reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti.

– prefix dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceza déchaîner).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEZLĂNȚUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI:
DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, verb IV. reflexiv și tranzitiv A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa.
♦ reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti.

– Dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceza déchaîner).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

dezlănțui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlănțui:
dezlănțuí (a dezlantui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlắnțui, 3 dezlắnțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá; conjunctiv prezent 3 să dezlắnțuie
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dezlănțui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlănțui:
dezlănțuí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlănțui, persoana a treia singular: el / ea și plural dezlănțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DEZLANTUI'
DEZLÂNÁDEZLÂNÁREDEZLÂNÁTdezlănțaDEZLĂNȚUÍDEZLĂNȚUÍREDEZLĂNȚUÍTdezlănțuitordezlăța

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZLĂNȚUI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezlănţui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dezlănțuí [Atestat: PONTBRIANT, despre / S și: desldezlĂnȚui / prezentul indicativ: dezlĂnȚuilắnțui și înv dezlĂnȚuiésc / Etimologie: dez- + lanț + -ui, după franceza déchaîner] 1 verb tranzitiv: Înv A da drumul la lanț.
S-a dezlĂnȚui o furtună, un conflict.
Atitudinea lui a dezlĂnȚui discuții furtunoase.
Marea se dezlĂnȚui.
Dezlănțuí a dezlĂnȚui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlắnțui, 3 dezlắnțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá; conjunctiv prezent 3 să dezlắnțuie.

GRAMATICA cuvântului DEZLĂNȚUI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezlănţui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZLĂNȚUI poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul dezlănțui se conjugă: ei ele dezlănțuie

CUM DESPART ÎN SILABE dezlănţui?
Vezi cuvântul dezlănţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlănţui?
[ dez-lăn-ţu-i ]
Se pare că cuvântul dezlănţui are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZLĂNȚUI

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi în termen?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
incarbonification proces diagentic de descom-punere selectivă a substanței vegetale și îmbogățire reziduală în carbon prin pierderea sub formă de produse gazoase a h, o, n2, s
plantă erbacee perenă din familia poacee, cu tulpini până la 60 cm, frunze alungit-liniare și inflorescența cu șpiculețe nearistate lolium perenne
a-și face stagiul militar
prima lună din viața conjugală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app