 | as |
|
| Dezlegare [ dez-le-ga-re ] VEZI SINONIME PENTRU dezlegare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezlegare în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezlegare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLEGARE: DEZLEGÁRE, dezlegări, substantiv feminin Acțiunea de a dezlega și rezultatul ei. 1. Aflarea înțelesului (unei probleme, al unei enigme etc.); rezolvare, soluționare, descifrare, soluție. Încearcă și găsește măcar domnia-ta, care ai mintea limpede, o dezlegare problemei. SADOVEANU, Z. C. 300. Examină grabnic celelalte scrisori și hîrtiile dispuse spre dezlegare. GALACTION, O. I 385. Du-te în camera d-tale și-ți promit eu că într-o jumătate de oră ai dezlegarea enigmei acesteia, care te roade pînă la os. CAMIL PETRESCU, T. III 56. Nu se exprima niciodată clar, ci parcă tot spunea ghicitori, și un fel de ghicitori ce n-au dezlegare. GHEREA, ST. Hristos II 55. 2. Îngăduire, permisiune, voie. Nimeni nu vă dă dezlegare să reîncepeți pescuitul fără cuvîntul meu. DAVIDOGLU, O. 128. Unul totuși mi-a adus știrea bună că ai găsit putință și dezlegare să intri în Iași. SADOVEANU, Z. C. 151. Cu privire la raportul dv... cerîndu-ne dezlegare despre chipul cum trebuie să urmați... sînteți invitat să vă conformați întocmai cu legea. MACEDONSKI, O. III 78. ♦ (În basme și superstiții) Nimicire, desfacere (a unei verb reflexiv:ăji). A fost ca o dezlegare de verb reflexiv:ajă. Valea s-a deschis deodată cu sclipet de arme, de coifuri, de scuturi în soare. C. PETRESCU, R. DR. 3. ♦ (În concepția mistică creștină, adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Iertare, absolvire de păcate sau de greșeli, îngăduire, permisiune de a trece peste anumite prescripții; rugăciune rostită în acest scop. Dezlegare de păcate. ▭ Toamna sînt pomeni multe și dezlegări de sărindare. STĂNOIU, C. I 29. 3. Desfacere a unei legături, eliberare dintr-o strînsoare. Dezlegarea lanțului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezlegare: dezlegáre substantiv feminin [Atestat: (a. 1618) GCR I, 52/21 / V: (înv) dezlegareligdezlegare, dizdezlegare / S și: desldezlegare / Plural: dezlegaregări / Etimologie: dezlega] 1 Desfacere din legătura care imobilizează Si: dezlegat1 (1), eliberare, (înv) slobozire, (înv) dezlegământ (1), dezlegătură. 2 (Înv) Divorț. 3 Scoatere din strânsoare, din legătură Si: dezlegat1 (3), dezlegământ (3). 4 Deschidere a unei pungi, a unui sac etc. legat la capăt dezlegat1 (4), dezlegământ (4). 5 Anihilare (a unei verb reflexiv:ăji, a unui blestem etc.) Si: dezlegat1 (5), dezlegământ (5). 6 (Înv; ccr) Mântuire. 7 Abolire a unei obligații (sau datorii) Si: absolvire, dezlegat1 (7), dezlegământ (7), scutire, (reg) dezleganie (1), dezlegătură. 8 (Îvr) Act de dezlegare (7) Si: dezlegat1 (8), dezlegământ (8). 9 Permisiune (de a ieși din anumite prescripții) Si: dezlegat1 (9), dezlegământ (9), încuviințare, voie, (reg) dezlegământ. 10 (În practicile religioase) Permisiune dată de biserică privitoare la consumarea anumitor alimente, interzise în perioada postului Si: dezlegat1 (10), dezlegământ (10). 11 (Reg) Descântec pentru declanșarea ploilor Si: dezlegat1(11), dezlegământ (11). 12 Clarificare a unor situații etc. Si: dezlegat1 (12), dezlegământ (12), elucidare, rezolvare, dezlegământ (înv) dezlegătură. 13 (Mat; ccr) Soluție a unei probleme Si: răspuns, rezultat. 14 (Spc) Aflare a semnificației unei ghicitori, enigme, taine etc. Si: dezlegat1 (13), dezlegământ (13). 15 Înțelegere a sensului obscur sau dificil al unor cuvinte Si: descifrare, dezlegat1 (14), dezlegământ (14). 16 (Îvr) Anulare (a unei hotărâri, legi etc.). modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLEGARE: DEZLEGARE s. 1. desfacere (dezlegare unui pachet.) 2. deznodare. (dezlegare unui nod de la sfoară.) 3. clarificare, deslușire, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (învechit) pliroforie, răspicare, (figurat) cheie, discîlcire. (dezlegare unei probleme.) 4. (matematică; concret) răspuns, rezultat, soluție. (dezlegare unei probleme.) 5. (termen bisericesc) iertare, pocăință, (învechit) pocaianie. (dezlegare de păcate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLEGARE: DEZLEGÁRE, dezlegări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). – vezi dezlega. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLEGARE: DEZLEGÁRE, dezlegări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). – vezi dezlega. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlegare: dezlegáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezlegării; plural dezlegări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlegare: dezlegáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezlegắrii; plural dezlegắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dezlegare: Dezlegare ≠ legare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZLEGARE' dezlégDEZLEGÁdezlegămấntDEZLEGÁNIEDEZLEGÁREDEZLEGÁTdezlegătoáreDEZLEGĂTÓRdezlegătúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dezlegare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezlegare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1618 GCR I, 52/21 / V: înv dezlegareligdezlegare, dizdezlegare / S și: desldezlegare / Plural: dezlegaregări / Etimologie: dezlega] 1 Desfacere din legătura care imobilizează Si: dezlegat1 1, eliberare, înv slobozire, înv dezlegământ 1, dezlegătură. Desfacere dezlegare unui pachet. Dezlegare unui nod de la sfoară. Dezlegare unei probleme. Dezlegare unei probleme. Dezlegare de păcate. Dezlegare unui pachet. |
GRAMATICA cuvântului Dezlegare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezlegare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dezlegare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezlegare? Vezi cuvântul dezlegare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlegare?[ dez-le-ga-re ] Se pare că cuvântul dezlegare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Dezlegare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Biologie; în sintagma categorie sistematică sau taxonomică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezlegare are forma: dezlegări
