 | as |
|
| Dezmierdare [ dez-mi-er-da-re ] VEZI SINONIME PENTRU dezmierdare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezmierdare în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezmierdare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMIERDARE: DEZMIERDÁRE, dezmierdări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) dezmierda; alintare, mîngîiere; gest sau vorbă drăgăstoasă. Știi tu c-a tale dezmierdări Mai dulci sînt decît vinul? COȘBUC, P. II 216. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. ISPIRESCU, L. 386. • figurat Un răsuflet de vînt, mînat din șesul umed de rouă, mă cutremură cu o dezmierdare rece. C. PETRESCU, S. 23. Părîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în verb reflexiv:emuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. CERNA, P. 92. O undă zglobie își lasă strălucitoarea-i goliciune în voia dezmierdărilor șagalnice ale unei raze de lumină. HOGAȘ, M. N. 91. 2. Răsfăț. Observațiile acestea le face cu humor, cu o comică dezmierdare. IBRĂILEANU, A. 47. 3. Bucurie, plăcere deosebită, desfătare. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de dezmierdări. EMINESCU, N. 9. • figurat În curgerea verb reflexiv:emii inimile războinicilor se moleșesc de bunătățile dobînzilor și împărații trec de la sabie și sînge la dezmierdările păcii. SADOVEANU, despre P. 7. 4. Plăcere trupească, voluptate. Ai furat de prin sate muieri... ș-ai petrecut cu dînsele în dezmierdări. SADOVEANU, Z. C. 57. Midas... se dete la tot felul de dezmierdări. ISPIRESCU, U. 107. – Variantă:(regional) dizmierdáre (ALECSANDRI, P. I 16) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezmierdare: dezmierdáre substantiv feminin [Atestat: PSALT. 143 / V: dizdezmierdare / S și: desmdezmierdare / Plural: dezmierdaredắri / Etimologie: dezmierda] 1 Atingere (sau netezire) ușoară cu palma, cu degetele etc. (a corpului sau a unei părți a corpului unei ființe) ca manifestare a unui sentiment de dragoste, de duioșie etc. Si: dezmierdat1 (1), (înv) dezmierdăciune (1). 2 Cuvânt (gest, comportament) care exprimă, care denotă dragoste, duioșie Si: alintare, dezmierdat1 (2), (înv) dezmierdăciune (2), (reg) dezmierdătură. 3 (Îla) De dezmierdare sau de dezmierdaredări (despre cuvinte) Cu care se dezmiardă (2) Si: alinător 4 (Spc; rar) Răzgâiere. 5 Sentiment de dragoste, de duioșie etc. Si: dezmierdat1 (4). 6 (Pex; înv; lpl) Cuvinte de politețe (laudă, stimă, considerație etc.) adresate cuiva Si: dezmierdat1 (5). 7 (Rar) Mângâiere. 8 (Înv; de obicei lpl) Satisfacere a instinctelor Si: dezmierdat1 (7), (înv) dezmierdăciune (7). 9 (Înv; pex) Petrecere. 10 (Înv) Desfrâu. 11 (Mol; lpl) Mofturi. 12 Stare de bucurie (fericire, liniște etc.) produsă de cineva sau de ceva cuiva Si: delectare, desfătare, dezmierdat1 (11), (înv) dezmierdăciune (11), încântare. 13 Ceea ce creează o stare de dezmierdare (12) Si: dezmierdat1 (12), (înv) dezmierdăciune (12). 14 Atitudine care denotă mulțumire, bucurie, alinare, răsfăț Si: dezmierdat1 (13), (înv) dezmierdăciune (13). 15 (Rar) Atracție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMIERDARE: DEZMIERDARE substantiv alintare, mîngîiere, (rar) alint, mîngîietură, (popular și fam.) giugiuleală, (popular) alintătură, drăgosteală, drăgostire, (învechit și regional) olastiseală. (dezmierdareile iubirii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMIERDARE: DEZMIERDÁRE, dezmierdări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă. ♦ Răsfăț. [Variante: (regional) dizmierdáre substantiv feminin] – vezi dezmierda. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMIERDARE: DEZMIERDÁRE, dezmierdări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă. ♦ Răsfăț. [Variante: (regional) dizmierdáre substantiv feminin] – vezi dezmierda. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMIERDARE: DEZMIERDÁRE dezmierdareări forme 1) vezi A DEZMIERDA. 2) Vorbă sau comportare plină de afecțiune. /v. a dezmierda Forme diferite ale cuvantului dezmierdare: dezmierdareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmierdare: dezmierdáre substantiv feminin (silabe -mier-), genitiv dativ articulat dezmierdării; plural dezmierdări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezmierdare: dezmierdáre (-mier-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezmierdắrii; plural dezmierdắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZMIERDARE' dezmierádezmierátDEZMIERDÁdezmierdăciúneDEZMIERDÁREDEZMIERDÁTDEZMIERDĂTÓRdezmierdătúrădezmierzíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZMIERDARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezmierdare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 143 / V: dizdezmierdare / S și: desmdezmierdare / Plural: dezmierdaredắri / Etimologie: dezmierda] 1 Atingere sau netezire ușoară cu palma, cu degetele etc. 3 Îla De dezmierdare sau de dezmierdaredări despre cuvinte Cu care se dezmiardă 2 Si: alinător 4 Spc; rar Răzgâiere. Dezmierdareile iubirii. DEZMIERDÁRE dezmierdareări forme 1 vezi A DEZMIERDA. |
GRAMATICA cuvântului DEZMIERDARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezmierdare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZMIERDARE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezmierdare? Vezi cuvântul dezmierdare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezmierdare?[ dez-mi-er-da-re ] Se pare că cuvântul dezmierdare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZMIERDARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A împușca francul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezmierdare are forma: dezmierdări
