eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dezminti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dezminţi [ dez-min-ţi ]
VEZI SINONIME PENTRU dezminţi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dezminti în mai multe dicționare

Definițiile pentru dezminti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dezminți
Verbul: a dezminți (forma la infinitiv)
A dezminți conjugat la timpul prezent:
  • eu dezmint
  • tu dezminți
  • el ea dezminte
  • noi dezmințim
  • voi dezmințiți
  • ei ele dezmint
VEZI VERBUL a dezminți CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI:
DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV.

1. tranzitiv A declara că o afirmație, o situație este falsă, că nu corespunde adevărului; a nega, a tăgădui, a contesta. Am să dezmint orice tratative. CAMIL PETRESCU, T. II 475.
       • reflexiv pasiv Chiar dacă se va dezminți zvonul invaziei, noi tot trebuie să știm ce verb reflexiv:em și ce avem de făcut. CAMIL PETRESCU, B. 133.
♦ A arăta că este altfel decît pare, a nu fi în acord cu...; a da de gol, a trăda. Bine am găsit pe frații pe care nu-i cunosc încă, rosti Ana cu glasu-i blînd, pe care-l dezmințea într-una privirea ei. SADOVEANU, P. M. 238. Realitatea a dezmințit așteptările. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 171.

2. reflexiv A se arăta altfel decît este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei. Jupînița nu se dezminte... Ioana cunoaște istoria mai bine ca un dascăl. CAMIL PETRESCU, T. I 31.
♦ A recunoaște că a făcut o afirmație greșită, a da înapoi, a retracta. Ai inventat boala... și acum, ca să nu te dezminți, mă tratezi ca pe o convalescentă. IBRĂILEANU, A. 185.
♦ tranzitiv A contrazice (pe cineva). Baba, înțelegînd ce se petrece în capul copilei, nu o dezminte și-i vorbește cu bunătate. IBRĂILEANU, S.

10.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dezminți
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezminți:
dezmințí [Atestat: FILIMON, O. I, 178 / V: (înv) demdezminti / S și: desmdezminti / prezentul indicativ: dezmintimínt, (înv) dezmintițésc / Etimologie: dez- + minți (după franceza démentir)] 1 verb tranzitiv: (C.i. știri, zvonuri, opinii etc.) A declara că nu corespunde adevărului Si: a contesta, a infirma, a tăgădui. 2 verb tranzitiv: (C.i. oameni) A dovedi că cele susținute sau afirmate (de cineva) sunt nefondate Si: a contrazice. 3 verb reflexiv: (despre oameni) A retracta. 4 verb reflexiv: (Îf negativă) A-și menține părerile sau atitudinea. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A arăta sau a lăsa să se vadă că este altfel decât se credea. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: A înșela speranțele.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEZMINȚI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI:
DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV.

1. tranzitiv A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta.
♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu...
♦ A contrazice pe cineva.

2. reflexiv A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările.
♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta.

– prefix dez- + minți (după limba franceza démentir).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEZMINȚI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI:
DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV.

1. tranzitiv A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta.
♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu...
♦ A contrazice pe cineva.

2. reflexiv A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările.
♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta.

– Dez- + minți (după limba franceza démentir).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEZMINȚI
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI:
DEZMINȚÍ verb IV. trecut

1. A declara (cuiva sau despre cineva) că nu a spus adevărul, că a mințit.

2. A declara fals (un zvon, o știre etc.).

3. A nu răspunde așteptărilor, speranțelor. [P.i. dezmínt. / < dez- + minți, după limba franceza démentir].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DEZMINȚI
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI:
DEZMINȚÍ verb trecut

1. a declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespund adevărului.

2. a declara false (un zvon, o știre etc.); a infirma.
       • a retracta.

3. a nu răspunde așteptărilor, speranțelor. (după limba franceza démentir)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DEZMINȚI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI:
DEZMINȚI verb

1. a contesta, a nega, a renega, a tăgădui, (învechit) a protesta. (dezminti adevărul celor afirmate.)

2. a contrazice, a infirma. (Acest fapt dezminti părerea curentă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dezminți
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezminți:
dezmințí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmínt, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmințeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezmíntă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dezminți
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezminți:
dezmințí (a dezminti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmínt, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmințeá; conjunctiv prezent 3 să dezmíntă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dezminti
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezminti:
dezmintí v vezi dezmânta
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DEZMINTI'
DEZMÎNTÁdezmintáredezmintátdezmintătóriuDEZMINȚÍDEZMINȚÍREdezmintítdezmírdezmirá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezminti
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezminti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 178 / V: înv demdezminti / S și: desmdezminti / prezentul indicativ: dezmintimínt, înv dezmintițésc / Etimologie: dez- + minți după franceza démentir] 1 verb tranzitiv: C.
Dezminti adevărul celor afirmate.
Acest fapt dezminti părerea curentă.
Dezmințí a dezminti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmínt, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmințeá; conjunctiv prezent 3 să dezmíntă.

GRAMATICA cuvântului dezminti?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezminti.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezminti poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE dezminţi?
    Vezi cuvântul dezminţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezminţi?
    [ dez-min-ţi ]
    Se pare că cuvântul dezminţi are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezminti

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Examen de diplomă?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    ca semn că
    ton poruncitor
    examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei
    a care lucrează, e de serviciu în timpul nopții; b despre păsări, insecte, animale etc
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app