 | as |
|
| Diac [ di-ac ] VEZI SINONIME PENTRU diac PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diac în mai multe dicționareDefinițiile pentru diac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diac: diác substantiv masculin [Atestat: PO 11/15 / V: (înv) diiac / Plural: diaceci, diacáci / Etimologie: vsl диꙗкъ] 1 (Înv) Persoană care întocmea (și copia) actele în cancelaria domnească (îndeplinind funcția de subaltern al marelui logofăt) Si: grămătic, uricar. 2 (Pgn) Persoană care copia acte Si: copist. 3 (Înv) Slujbaș al visteriei din Țările Române, care întocmea acte, redacta petiții, rezolva diverse treburi administrative. 4 (Spc) Om de cultură. 5 (Îrg) Cărturar. 6 (Îrg) Intelectual. 7 (Îrg) Student. 8 (Îrg) Scriitor. 9 (Pop; îvr) Dascăl cântăreț (la biserică). 10 (Ban) Copil care însoțește preotul în diferite procesiuni religioase. 11 Cântăreț în corul bisericii. 12 (Reg) Snop care este așezat în vârful clăii. 13 (Reg) Persoană care strigă darurile la nuntă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIAC: DIÁC, dieci, substantiv masculin 1. (Învechit și arhaizant) Scriitor de cancelarie; grămătic, uricar, logofețel; prin extensie copist. Tomșa se liniștise și în cort un diac scria, după cuvîntul lui, porunci ținuturilor. SADOVEANU, O. VII 24. De pe la de-alde Chiosea ieșeau dieci de vistierie și calemgii. GHICA, S. A. 72. ♦ (Învechit) Om cu știință de carte; cărturar, învățat. 2. (Transilvania, popular) Cîntăreț bisericesc. În ușa bisericii, Unde cîntă diecii. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 173. – Pronunțat: di-ac. – plural și: diaci (IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 34). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru diac: diác (diaci), substantiv masculin – 1. (învechit, Transilvania) Cîntăreț bisericesc. – 2. Scriitor de cancelarie, copist. – 3. Scriitor, om cult, instruit, erudit. – Mr. δiac, megl. diac. limba neogreacă διάϰος (Murnu 17), în principal prin intermediul limba slavă (veche) dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; conform Vasmer greacă, 52); conform diacon. plural mold. dieci. – derivat dieciță, substantiv feminin (nevastă de diac, cîntăreț). Forme diferite ale cuvantului diac: diaci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diac: diac m. 1. od., scriitor de cancelarie, logofăt: dieci de vistierie; 2. azi, cântăreț la biserică: la ușa bisericii unde cântă diecii popular [slava DIĬAKU, diacon, de unde logofăt, ecleziasticii fiind unicii reprezentanți ai culturei în verb reflexiv:emile trecute (conform limba franceza clerc, popesc, învățat, scriitor)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIAC: DIAC s. 1. (istorie) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (diac în cancelariile din țările române.) 2. (termen bisericesc) cîntăreț, dascăl, paracliser, psalt, țîrcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic. (diac îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIAC: DIAC1, dieci, substantiv masculin 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; prin extensie copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (regional) Cântăreț bisericesc. – Din limba slavă (veche) dijakŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diac: diác m., pl diecĭ (vechea slavă diĭakŭ, despre mgr. diákos și diákonos, diacon; ung. deák. Cp. cu dascăl și cu limba franceza clerc, copist, despre latina cléricus, cleric). Vechĭ. Psalt, cîntăreț bisericesc. Cărturar, intelectual, scriitor. Student. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIAC: DIÁC2, diace, substantiv neutru Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [ pronunție: di-ac] – Din limba franceza diac.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIAC: DIÁC2, diace, substantiv neutru Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [ pronunție: di-ac] – Din limba franceza diac. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIAC: DIÁC1, dieci, substantiv masculin 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; prin extensie copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (regional) Cântăreț bisericesc. – Din limba slavă (veche) dijakŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru diac: diác, dieci, substantiv neutru – 1. Cântăreț bisericesc. 2. Student, școlar. – Din limba slavă (veche) dijaku. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diac: diác1 (grămătic, cântăreț bisericesc) substantiv masculin, plural diéci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diac: diác substantiv neutru (silabe di-ac), plural diáce (silabe di-a-ce) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIAC: DIÁC substantiv verbal cărturar, erudit, învățat, savant. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru diac: diac substantiv verbal CĂRTURAR. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diac: diác substantiv masculin (silabe di-ac), plural diéci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diac: *diác2 (diodă) substantiv neutru, plural diáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIAC' DIABOLIZÁREDIABOLIZÁTDIÁBOLODiabulDIÁCdiáceDIACHÉNĂDIACLÁZĂDIACLINÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diac Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diac dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Diác substantiv masculin [Atestat: PO 11/15 / V: înv diiac / Plural: diaceci, diacáci / Etimologie: vsl диꙗкъ] 1 Înv Persoană care întocmea și copia actele în cancelaria domnească îndeplinind funcția de subaltern al marelui logofăt Si: grămătic, uricar. Diac în cancelariile din țările române. Diac îl ajută pe preot la oficierea slujbei. Diac în cancelariile din țările române. |
GRAMATICA cuvântului diac? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diac. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diac poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diac? Vezi cuvântul diac desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diac?[ di-ac ] Se pare că cuvântul diac are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL diac |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional cu mare ce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diac are forma: diéci
