eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dialectica


PLURALGRAMATICĂSILABE
Dialectică [ di-a-lec-ti-că ]
VEZI SINONIME PENTRU dialectică PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dialectica în mai multe dicționare

Definițiile pentru dialectica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIALECTICĂ:
DIALÉCTICĂ substantiv feminin

1. (Determinat uneori prin «marxistă», «materialistă») Știință care studiază legile generale de mișcare și de dezvoltare a naturii, a societății omenești și a gîndirii; metodă de cercetare opusă metafizicii care, bazîndu-se pe legile obiective ale naturii, ale societății și ale gîndirii, privește fenomenele ca fiind în strînsă legătură și condiționare reciprocă, într-o permanentă mișcare și dezvoltare, cu treceri prin salturi de la o calitate la alta ca rezultat al contradicțiilor interne și al luptei contrariilor. Dialectica cere ca un fenomen social să fie cercetat sub toate aspectele în dezvoltarea lui și ca tot ceea ce este exterior, aparent, să fie redus la forțele motrice fundamentale, la dezvoltarea forțelor de producție și la lupta de clasă. LENIN, O. XXI 206. Istoria științei arată că metoda dialectică este o metodă cu adevărat științifică: începînd cu astronomia și terminînd cu sociologia, se confirmă pretutindeni ideea că în lume nu există nimic veșnic, că totul se schimbă, totul se dezvoltă. În consecință, în natură trebuie să privim totul din punctul de vedere al mișcării, al dezvoltării. Și aceasta înseamnă că întreaga știință contemporană este pătrunsă de spiritul dialecticii. STALIN, O. I 312.

2. Procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor Dialectica naturii.

– Pronunțat: di-a-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DIALECTICĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIALECTICĂ:
DIALÉCTICĂ forme

1) (în opoziție cu metafizică) Știință care se ocupă cu studiul celor mai generale legi de dezvoltare a naturii, societății și gândirii.

2) Teorie și metodă generală de cercetare a realității, care privește fenomenele ca fiind în strânsă legătură și în condiționare reciprocă.

3) (în filozofia antică) Arta descoperirii adevărului prin confruntarea raționamentelor contrare.

4) Evoluție a lucrurilor; dezvoltare; mișcare. [silabe di-a-] /<fr. dialectique, latina dialecticus

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DIALECTICĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALECTICĂ:
DIALÉCTICĂ substantiv feminin

I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului.

II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [conform limba franceza dialectique, germana Dialektik, latina dialectica, greacă dialektike < dialegomai

– discut].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

dialectică
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dialectică:
dialéctică (di-a-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dialécticii; plural dialéctici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dialectică
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dialectică:
dialéctică substantiv feminin (silabe di-a-), genitiv dativ articulat dialécticii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DIALECTICA'
dialectalizáDIALECTALIZÁREdialéctecDIALÉCTICdialécticăDIALECTICIÁNdialecticiánăDIALECTICITÁTEdialectísm

GRAMATICA cuvântului dialectică?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dialectică.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dialectică poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dialectică sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul dialectică are forma: dialéctici
VEZI PLURALUL pentru dialectică la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dialectică?
Vezi cuvântul dialectică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dialectică?
[ di-a-lec-ti-că ]
Se pare că cuvântul dialectică are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Gaiță de munte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe umanistice
sărbătoare creștină în amintirea trecerii sfintei fecioare din viața pământească în cea cerească, prăznuită de biserică la 15 august, după o pregătire prin post de două săptămâni; fecioara maria a fost înmormântată în grădina
alunar
cianoză
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app