eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dialog


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dialog [ di-a-log ]
VEZI SINONIME PENTRU dialog PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dialog în mai multe dicționare

Definițiile pentru dialog din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dialog:
dialóg [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. februarie 57r/17 / P: di-adialog / Plural: dialoguri, (înv) dialogóge, dialogoáge, dialogógi substantiv masculin / Etimologie: franceza dialogue, lat dialogus] 1 sn Operă literară în care este reprodusă nemijlocit vorbirea (reală sau imaginară a) mai multor persoane, personaje etc. 2 substantiv masculin (Îvr) Autor de dialoguri (1). 3 sn Convorbire care are loc (în mod real sau imaginar) între mai multe persoane, personaje etc. și care este reprodusă ca atare. 4 sn (Spc) Conversație a personajelor dintr-o operă dramatică. 5 sn Pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea între două personaje. 6 sn (Îs) Linie de dialog Semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 7 sn Alterare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executată de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 8 sn (Spc) Convorbire cu caracter oficial care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DIALÓG
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIALÓG:
DIALÓG, dialoguri, substantiv neutru

1. Convorbire între două sau mai multe persoane. Însăila lungi dialoguri între personagii din veacuri deosebite. M.

I. CARAGIALE, C. 116. Tipul Ziței este redat admirabil, mai ales în dialogul ei cu Veta. IBRĂILEANU, S. 48.
       • figurat Oltul începe să stea de vorbă cu pietrele, și, în liniștea imensă care acoperă lumea, marele lor dialog se aude. BOGZA, C. O. 133.
♦ Forma în care sînt scrise, de obicei, operele dramatice; (într-o operă literară) pasaj în care se redă convorbirea între două sau mai multe personaje. (La singular cu valoare de plural ) Limbajul, dialogul, este partea esențială a acestor schițe. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 237.

2. Operă literară scrisă sub formă de dialog (1). Dialogurile lui Lucian.

– Pronunțat: di-a-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DIALÓG
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALÓG:
DIALÓG substantiv neutru

1. conversație între doi vorbitori.

2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.

3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
dialog interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
       • scriere redactată sub formă de dialog (1).

4. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< limba franceza dialogue, latina dialogus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DIALÓG
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIALÓG:
DIALÓG, dialoguri, substantiv neutru

1. Convorbire între două persoane.
♦ (P. specializare) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc.
♦ (P. specializare) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje.
       • Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire.

2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [ pronunție: -di-a-]

– Din limba franceza dialogue, latina dialogus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DIALÓG
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIALÓG:
DIALÓG, dialoguri, substantiv neutru

1. Convorbire între două sau mai multe persoane.
♦ specializare Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc.
♦ specializare Procedeu literar specific genului epic sau dramatic, constând în alternarea replicilor personajelor.
       • Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire.

2. Operă literară scrisă sub formă de dialog (1). [ pronunție: di-a-]

– Din limba franceza dialogue, latina dialogus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DIALÓG
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALÓG:
DIALÓG substantiv neutru

1. Conversație, convorbire între personajele unei opere dramatice; formă în care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
♦ Scriere redactată sub formă de convorbire.
♦ Alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.

2. Convorbire, discuție între două persoane. [< limba franceza dialogue, italiana dialogo, latina dialogus, greacă dialogos].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DIALOG
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIALOG:
DIALOG substantiv conversație, convorbire, discuție, (livresc) colocviu, (popular și fam.) sfat, vorbă, (Banat) turvin, (învechit) voroavă, (învechit, în Transilvania) beseadă, (turcism învechit) musaferea, (familial) parolă, șuetă. (Un dialog prietenesc.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DIALÓG
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIALÓG:
DIALÓG dialoguri n.

1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală (între două persoane); discuție; convorbire.

2) Formă de convorbire între personajele unei opere literare. [silabe di-a-] /<fr. dialoguer
Forme diferite ale cuvantului dialog: dialoguri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dialog
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dialog:
dialog n.

1. convorbire între două sau mai multe persoane: dialogul se întâlnește adesea în fabulă și în dramă;

2. operă literară în formă de convorbire: Dialogurile lui Platon.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dialog
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dialog:
* dialóg n., plural urĭ și oage (vgr. diá-logos, despre logos, cuvînt. vezi cata-log). Conversațiune, convorbire. Carte în formă de conversațiune.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

dialog
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dialog:
dialóg substantiv neutru (silabe di-a-), plural dialóguri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dialog
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dialog:
dialóg (di-a-) substantiv neutru, plural dialóguri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DIALOG'
DIALIZÁREDIALIZÁTDIALIZATÓRDIALIZÓRDIALÓGDIALOGÁdialogálDIALOGÁREDIALOGÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIALÓG
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dialog dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Februarie 57r/17 / P: di-adialÓg / Plural: dialÓguri, înv dialÓgóge, dialÓgoáge, dialÓgógi substantiv masculin / Etimologie: franceza dialogue, lat dialogus] 1 sn Operă literară în care este reprodusă nemijlocit vorbirea reală sau imaginară a mai multor persoane, personaje etc.
6 sn Îs Linie de dialÓg Semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire.
Un dialÓg prietenesc.
DIALÓG dialÓguri n.

GRAMATICA cuvântului DIALÓG?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dialog.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIALÓG poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DIALÓG sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul dialog are forma: dialóguri
VEZI PLURALUL pentru DIALÓG la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dialog?
Vezi cuvântul dialog desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dialog?
[ di-a-log ]
Se pare că cuvântul dialog are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL DIALÓG
Inţelegi mai uşor cuvântul dialog dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ dialog interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar
Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire
Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIALÓG

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Forte fortissimo?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a mustra, a dojeni pe cineva
a intenta cuiva un proces
extrem de tare
a se face ziuă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app