eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dibaci


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Dibaci [ di-ba-ci ]
VEZI SINONIME PENTRU dibaci PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dibaci în mai multe dicționare

Definițiile pentru dibaci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dibăci
Verbul: a dibăci (forma la infinitiv)
A dibăci conjugat la timpul prezent:
  • eu dibăcesc
  • tu dibăcești
  • el ea dibăcește
  • noi dibăcim
  • voi dibăciți
  • ei ele dibăcesc
VEZI VERBUL a dibăci CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBACI:
DIBÁCI, -E, dibaci, -e, adjectiv (Despre persoane și despre aptitudinile sau acțiunile lor) Îndemînatic, abil, iscusit. A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, vezi

7. Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L.

1. Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete in gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83.
       • figurat Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163.
       • (Adverbial) O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mînată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81.

– Variantă: ghibáci, -e adjectiv
Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaci-e

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DIBĂCI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBĂCI:
DIBĂCÍ, dibăcesc, verb IV. tranzitiv

1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98.

2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, vezi 7.

3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104.

– Variantă: ghibăcí verb IV.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DIBACI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBACI:
DIBACI adjectiv

1. abil, deștept, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (popular) mehenghi, (învechit și regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meșteșugareț, practic, (familial figurat) breaz. (Om dibaci.)

2. ager, deștept, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (popular) mintos, (învechit si regional) marghiol, pricopsit, (prin Transilvania) artut, (Moldova și Bucovina) hîtru, (Transilvania) ocoș, ștram, (învechit) scornaci, (figurat) dezghețat, sprinten, (familial figurat) breaz. (O minte dibaci.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dibaci
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibaci:
dibáci, dibaciáce a [Atestat: OBLĂDUIREA, 65/8 / V: (reg) dubdibaci / Plural: dibaci / Etimologie: nesigură cf srb gibak] 1 (despre oameni) Care este priceput, îndemânatic, iscusit. 2 (despre mâini[1]) Care face ceva cu îndemânare, cu iscusință. 3 (despre oameni) Care este inventiv, ingenios. 4 (Fig; despre oameni) Viclean. 5 (Pex; fig; despre oameni) Versat. corectată
Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaciáce

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

dibăci
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibăci:
dibăci verb tranzitiv: [Atestat: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dubdibaci / prezentul indicativ: dibacicésc / Etimologie: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DIBĂCI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBĂCI:
DIBĂCÍ, dibăcesc, verb IV. tranzitiv (popular)

1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri.

2. A căuta cu stăruință.

3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui.

– Din dibaci.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DIBĂCI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBĂCI:
DIBĂCÍ, dibăcesc, verb IV. tranzitiv (popular)

1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri.

2. A căuta cu stăruință.

3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui.

– Din dibaci.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DIBACI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBACI:
DIBÁCI dibacie adjectiv (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. limba sârbă dibaci
Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibacie

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dibăci
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibăci:
dibăcí (a dibaci) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dibăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dibăceá; conjunctiv prezent 3 să dibăceáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dibăci
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăci:
dibăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dibăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dibăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dibăceáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DIBACI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBACI:
DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adjectiv Îndemânatic, abil, priceput, iscusit.

– conform sârbo-croată gibak.
Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaci-ce

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DIBACI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBACI:
DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adjectiv Îndemânatic, abil, priceput, iscusit.

– conform limba sârbă gibak.
Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaci-ce

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Dibaci
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dibaci:
Dibaci ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci, nedibaci
Definiție sursă: Dicționar de antonime

dibaci
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibaci:
dibáci adjectiv masculin, plural dibáci; forme singular și plural dibáce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dibaci
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibaci:
dibáci adjectiv masculin, plural dibáci; forme singular și plural dibáce
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DIBĂCI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIBĂCI:
DIBĂCÍ verb vezi afla, descoperi, găsi, nimeri.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

dibăci
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăci:
dibăci verb vezi AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dibăci
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăci:
dibăci, dibăcesc vezi t. (argoul lumii interlope) a găsi
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DIBACI'
diazotipíeDÍBĂdibăcéscDIBĂCEȘTIDIBÁCIDIBĂCÍEdibaciuDIBÁZICDIBENZOÍL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dibăci
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dibăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om dibăci.
O minte dibăci.
Dibáci, dibăciáce a [Atestat: OBLĂDUIREA, 65/8 / V: reg dubdibăci / Plural: dibăci / Etimologie: nesigură cf srb gibak] 1 despre oameni Care este priceput, îndemânatic, iscusit.
233 / V: reg dubdibăci / prezentul indicativ: dibăcicésc / Etimologie: dibaci] Pop 1 C.
DIBÁCI dibăcie adjectiv despre persoane și despre manifestările lor Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit.
Dibăcí a dibăci popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dibăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dibăceá; conjunctiv prezent 3 să dibăceáscă.

GRAMATICA cuvântului dibăci?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dibăci.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dibăci poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dibăci sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE dibaci?
Vezi cuvântul dibaci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dibaci?
[ di-ba-ci ]
Se pare că cuvântul dibaci are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dibăci

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se bate pe burtă cu cineva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
magistratură care dădea dreptul la un scaun curul
ciumă pestă manifestată prin abcese
a fi într-o intimitate familiară cu cineva
ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app