 | as |
|
| Diminutiv [ di-mi-nu-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU diminutiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diminutiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru diminutiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV: DIMINUTÍV1, diminutive, substantiv neutru 1. Cuvînt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. «Păhărel» și «păhăruț» sînt diminutive ale lui «pahar». «Gazetăraș» este diminutivul cu sens depreciativ al lui «gazetar». ▭ «Țîțacă» e diminutiv, adică alintare a vorbei țață. SADOVEANU, N. forme 6. 2. Nume de persoană format cu un sufix diminutival sau prescurtare familiară și alintătoare a unui nume de persoană. «Ionuț», «Petrișor», «Marinică» sînt diminutive ale numelor «Ion», «Petru», «Marin». ▭ Gică... își cultivase acest diminutiv familiar. C. PETRESCU, C. vezi 101. Ce va să zică Sașa? Ivan, sluga mea, îmi spuse că e diminutivul din Alexandra. NEGRUZZI, S. I 59. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diminutiv: diminutív, diminutivă [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) demdiminutiv / Etimologie: franceza diminutif, lat diminutivus] 1-2 sn, a (Parte de vorbire) care se formează cu un afix și care arată că obiectele, ființele sau însușirile denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. 3 sn Scurtare familiară a unui nume de persoană. 4 sn (Pex) Nume de persoană format cu un sufix diminutival (1). 5 a (Rar) Care micșorează. Forme diferite ale cuvantului diminutiv: diminutivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV, -Ă: DIMINUTÍV, -Ă adjectiv 1. (Rar) Care micșorează, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // substantiv neutru 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanță afectivă sau peiorativă. 2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [conform limba franceza diminutif, latina deminutivus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diminutiv: * diminutiv și de-, -ă adjectiv (latina de- și diminutivus; limba franceza diminutif, italiana diminutivo. vezi diminuez, minut, mărunt). gramatică Se zice despre cuvintele care, în semn de ĭubire orĭ dispreț, micșorează ideĭa cuvîntuluĭ din care se derivă, ca: cal, căluț; Jidan, Jidănaș. S.n. Un diminutiv. Care arată micșorarea: sufix diminutiv (și diminutival). vezi augmentativ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV: DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adjectiv, substantiv neutru (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din limba franceza diminutif. Forme diferite ale cuvantului diminutiv: diminutiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV: DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adjectiv, substantiv neutru (Cuvânt) derivat cu ajutorul unui sufix prin care se denumesc ființe, obiecte etc. considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din limba franceza diminutif. Forme diferite ale cuvantului diminutiv: diminutiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV: DIMINUTÍV, -Ă I. substantiv neutru 1. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adjectiv care folosește exagerat diminutivele. (< limba franceza diminutif, latina diminutivus) Forme diferite ale cuvantului diminutiv: diminutiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV: DIMINUTÍV2, -Ă, diminutivi, -e, adjectiv (Despre cuvinte și despre nume de persoană) Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. Ea admiră numele diminutiv atît de potrivit al Horăicelului. IBRĂILEANU, A. 158. Forme diferite ale cuvantului diminutiv: diminutiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIMINUTIV: DIMINUTÍV diminutive n. Cuvânt, format de obicei printr-un sufix, care exprimă ideea de mai mic, însoțită uneori de o nuanță afectivă sau peiorativă. /<fr. diminutif Forme diferite ale cuvantului diminutiv: diminutive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diminutiv: diminutiv a. gramatică sufix care micșorează sensul vorbelor: căs-uță, fet-iță. ║ n. vorbă provăzută cu acest sufix: poezia populară abundă în diminutive. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diminutiv: diminutív adjectiv masculin, plural diminutívi; forme singular diminutívă, plural diminutíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diminutiv: diminutív1 adjectiv masculin, plural diminutívi; forme diminutívă, plural diminutíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diminutiv: diminutív substantiv neutru, plural diminutíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diminutiv: diminutív2 substantiv neutru, plural diminutíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Diminutiv: Diminutiv ≠ augmentativ Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIMINUTIV' diminuírediminútdiminuțiediminuțiúneDIMINUTÍVDIMINUTIVÁDIMINUTIVÁLDIMINUTIVÁREDIMINUTIVÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Diminutiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diminutiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Diminutív, diminutivă [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: înv demdiminutiv / Etimologie: franceza diminutif, lat diminutivus] 1-2 sn, a Parte de vorbire care se formează cu un afix și care arată că obiectele, ființele sau însușirile denumite sunt considerate în mod real sau afectiv mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. DIMINUTÍV diminutive n. |
GRAMATICA cuvântului Diminutiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diminutiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Diminutiv poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diminutiv? Vezi cuvântul diminutiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diminutiv?[ di-mi-nu-tiv ] Se pare că cuvântul diminutiv are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Balanță comercială a unei țări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diminutiv are forma: diminutíve
