Definiție dintatura

Cautăm definiția cuvântului dintatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru dintatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DINȚĂTURĂ:
DINȚĂTÚRĂ substantiv feminin Parte dințată. Pe saci ședea omul cu bățul în mînă și se uita obosit la dințătura șirei spinării boilor, cărora le jucau șoldurile ascuțite sub piei. DUMITRIU, N. 87.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dințătură

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dințătură:
dințătúră substantiv feminin [Atestat: DUMITRIU, N. 87 / Plural: dintaturari / Etimologie: dința + -ătură] 1 Parte dințată (3) a unui obiect. 2 (Spc) Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DINȚĂTURĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DINȚĂTURĂ:
DINȚĂTÚRĂ substantiv feminin Parte dințată a unui obiect.
♦ specializare Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.

– Dința + sufix -ătură.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DINȚĂTURĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DINȚĂTURĂ:
DINȚĂTÚRĂ substantiv feminin Parte dințată a unui obiect.
♦ specializare Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.

– Dința + sufix -ătură.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dințătură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dințătură:
dințătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat dințătúrii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dințătură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dințătură:
dințătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat dințătúrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'DINTATURA'

DINȚÁRE dințărít dintáriu DINȚÁT DINȚĂTÚRĂ DÍNTE dínte-de-cál díntele-cálului díntele-drácului

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dințătură

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dințătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

87 / Plural: dințăturări / Etimologie: dința + -ătură] 1 Parte dințată 3 a unui obiect.

GRAMATICA cuvântului dințătură?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dințătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dințătură poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dințătură sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI PLURALUL pentru dințătură la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dinţătură?

Vezi cuvântul dinţătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dinţătură?

[ din-ţă-tu-ră ]
Se pare că cuvântul dinţătură are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: bujor-de-munte?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
acid hiposulfuros
denumire dată zidurilor ciclopice, din epoca miceniană
smirdar
a atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni; b figurat stare de încordare, de tensiune
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?