 | as |
|
| Dîrdîi [ dîr-dî-i ] VEZI SINONIME PENTRU dîrdîi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dirdii în mai multe dicționareDefinițiile pentru dirdii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DÎRDÎI: DÎRDÎÍ, dî́rdîi, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ființe) A tremura (de frig, de frică etc.). Bolnavul dîrdîia mereu. DUMITRIU, N. 237. Dîrdîise de spaimă, fusese o jucărie în bătaia ordinelor și-a gloanțelor. CAMILAR, N. I 303. A dîrdîit de frig în paltonașul căptușit subțire. PAS, Z. III 42. Calul se cutremură și dîrdîie din toate încheieturile. CARAGIALE, P. 39. ♦ (Despre dinți) A clănțăni (de frig, de frică). Le dîrdîiau dinții din gură, într-o spaimă vecină nebuniei. POPA, vezi 270. Îi dîrdîie dinții și-i galben pierit. COȘBUC, P. I 207. Așa tremurau de tare, de le dîrdîiau dinții în gură. CREANGĂ, P. 256. 2. (Despre pămînt, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina; a dudui, a răsuna. Geamurile dîrdîiră de ropotul aplauzelor. CAMILAR, N. I 421. Jucau, chiuiau și dîrdîiau sub ei dușumelele. id. ib. II 326. Varnițele clocoteau pufnind în stropi albi, sitele de sîrmă dîrdîiau alegînd nisipul. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 3. figurat (Despre oameni) A vorbi mult și fără rost, a spune fleacuri; a trăncăni, a flecări. (Atestat în forma dîrdîiesc) Bre, femeie, ce tot dîrdîiești degeaba, poți să tai și butuci la capul lui. DUNĂREANU, CH. 122. Ce mai dîrdîiește guleratu cel de ciocoi? ALECSANDRI, T. 80. ♦ A critica, a bîrfi. (Atestat în forma dîrdăi) Dac-ar ști el... de unde-am pornit astă-noapte, ș-ar strînge lioarba acasă; n-ar mai dîrdăi degeaba asupra căișorilor mei. CREANGĂ, A. 127. – prezent industrie și: dîrdîiesc. - Variantă: dîrdăí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dîrdîi: dîrdîi, -í vezi intr. (despre dîr-dîr, huĭetu vociĭ cînd clănțănesc fălcile. Rudă pin sunet cu vechea slavă *dĭrdati; limba bulgară dŭrdorĭy, dîrdîi, ung. redarálni, a dîrdîi, a trăncăni, dideregni, a dîrdîi de frig, limba neogreacă tuturizo și tzitzirizo. vezi dîrdoră, durduĭ, titirez, turuĭ). Fam. Tremur de frig, clănțănesc din fălcĭ: a dîrdîi de frig. Vobesc mult, bleotocăresc, trăncănesc: ĭa nu maĭ dîrdîițĭ, că verb reflexiv:eaŭ să dorm. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DÎRDÎI: DÎRDÎI verb 1. a tremura. (dirdii de frig.) 2. a clănțăni. (Îi dirdii dinții.) 3. a se clătina, a se cutremura, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Moldova și Transilvania) a durdui, (învechit) a se ridica. (dirdii pereții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dîrdîi: dîrdîi verb vezi FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIRDII' DirceDÎRDĂÍdîrdálădirdicádîrdîiDÎRDÎIÁLĂdîrdîíșDÎRDÎÍTdîrdiúș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dîrdîi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dîrdîi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dîrdîi de frig. Îi dîrdîi dinții. Dîrdîi pereții. |
GRAMATICA cuvântului dîrdîi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dîrdîi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dîrdîi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dîrdîi? Vezi cuvântul dîrdîi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dîrdîi?[ dîr-dî-i ] Se pare că cuvântul dîrdîi are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: acul-doamnei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
