eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție discerne


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Discerne [ dis-cer-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU discerne PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului discerne în mai multe dicționare

Definițiile pentru discerne din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a discerne
Verbul: a discerne (forma la infinitiv)
A discerne conjugat la timpul prezent:
  • eu discern
  • tu discerni
  • el ea discerne
  • noi discernem
  • voi discerneți
  • ei ele discern
VEZI VERBUL a discerne CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCERNE:
DISCÉRNE, discérn, verb

III. tranzitiv (Fără forme la timpurile trecute) A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere, cu precizie. Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISCERNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCERNE:
DISCERNE verb a deosebi, a desluși, a diferenția, a discrimina, a distinge, (învechit și popular) a osebi, (Banat, Transilvania și Maramures) a deschilini, (figurat) a cerne. (Poate discerne cu ușurință culorile.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

discerne
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discerne:
discérne [Atestat: SĂULESCU, gramatică limba română I, 2/28 / V: (rar) discernená / prezentul indicativ: discérn / Etimologie: franceza discerner, lat discernere] 1 A distinge lucrurile unele de altele. 2 A judeca limpede, pătrunzător.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCERNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCERNE:
DISCÉRNE, discérn, verb

III. tranzitiv A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie.

– Din limba franceza discerner, latina discernere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCERNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCERNE:
DISCÉRNE, discérn, verb

III. tranzitiv A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie.

– Din limba franceza discerner, latina discernere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISCERNE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCERNE:
DISCÉRNE verb trecut a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< limba franceza discerner, latina discernere)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISCERNE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCERNE:
DISCÉRNE verb

III. trecut A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < limba franceza discerner, italiana , latina discernere].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

discerne
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discerne:
discérne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discérn, persoana întâi plural: noi discérnem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural disceárnă; participiu discernút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

discerne
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discerne:
discérne (a discerne) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discérn, persoana întâi plural: noi discérnem; conjunctiv prezent 3 să disceárnă; participiu discernút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

discerne
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discerne:
discerne vezi a vedea limpede, a distinge.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DISCERNE'
discernábilDISCERNĂMẤNTDISCERNĂMÎ́NTdiscernămấntDISCÉRNEdiscernemântDISCÉRNEREdiscerníbildischeiát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISCERNE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discerne dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Poate discerne cu ușurință culorile.
Discérne [Atestat: SĂULESCU, gramatică limba română I, 2/28 / V: rar discernená / prezentul indicativ: discérn / Etimologie: franceza discerner, lat discernere] 1 A distinge lucrurile unele de altele.
Discérne a discerne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discérn, persoana întâi plural: noi discérnem; conjunctiv prezent 3 să disceárnă; participiu discernút.

GRAMATICA cuvântului DISCERNE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discerne.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISCERNE poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE discerne?
    Vezi cuvântul discerne desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discerne?
    [ dis-cer-ne ]
    Se pare că cuvântul discerne are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISCERNE

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Fofârlică substantiv feminin articulat în expresie a umbla cu fofârlica?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    foarte nou, abia făcut, cumpărat, primit etc
    imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act
    a face șmecherii, înșelăciuni; a încerca să înșele pe cineva
    care este exprimat, spus, făcut etc
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app