eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție discipol


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Discipol [ dis-ci-pol ]
VEZI SINONIME PENTRU discipol PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului discipol în mai multe dicționare

Definițiile pentru discipol din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCÍPOL, discipoli, substantiv masculin Persoană care trăiește în preajma unui maestru, lucrînd sub supravegherea lui, primind învățăturile lui și uneori continuîndu-le. vezi elev, ucenic, învățăcel. Iubitorul stelelor văzu în Manolaș un viitor discipol. GALACTION, O. I 620. Mi s-a zis pe rînd magistru, doctor, culme strălucită, Și discipoli mă urmară cu voința nimicită. MACEDONSKI, O. I 271.
♦ Persoană care adoptă, urmează, continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva. vezi continuator. Discipolul credincios și tovarășul de luptă cel mai apropiat al lui Lenin,

I. vezi Stalin, a dezvoltat tezele leniniste asupra electrificării și a condus măreața operă de electrificare a Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 323.

– Variantă: (învechit) discípul (EMINESCU, N. 54) substantiv masculin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

discipol
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discipol:
discípol substantiv masculin [Atestat: ȚICHINDEAL, A. M. 82/11 / V: (înv) discipolpul, discipolplu, discipolcépol, (îvr) discipolsțidiscipol, discipolsțípul / Plural: discipoli / Etimologie: franceza disciple, lat discipulus] 1 Persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le Si: învățăcel, elev, ucenic, (liv) cirac. 2 Persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCIPOL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCÍPOL, discipoli, substantiv masculin Persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le.
♦ Persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva. [Variante: discípul substantiv masculin]

– Din latina discipulus. conform limba franceza disciple.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCIPOL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCÍPOL, discipoli, substantiv masculin Persoană care primește învățătura de la un maestru; învățăcel, elev, ucenic.
♦ Persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva. [Variante: discípul substantiv masculin]

– Din latina discipulus. conform limba franceza disciple.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISCIPOL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCÍPOL substantiv masculin Învățăcel, elev (al unui maestru).
♦ Continuator al unei doctrine, al unei învățături. [Variante discipul substantiv masculin / conform latina discipulus, limba franceza disciple].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISCIPOL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCIPOL s.

1. elev, învățăcel, ucenic, (livresc) cirac (învechit) școlar. (discipol al unui maestru.)

2. (livresc) acolit. (Are mulți discipol.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISCIPOL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCÍPOL substantiv masculin elev (al unui maestru).
       • adept și continuator al unei doctrine. (< latina discipulus, după limba franceza disciple)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISCIPOL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCIPOL:
DISCÍPOL discipoli m. Adept și continuator al unei persoane într-un anumit domeniu; ucenic; elev. /<lat. discipulus
Forme diferite ale cuvantului discipol: discipoli

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

discipol
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discipol:
discipol m. cel ce a urmat învățătura, care adoptă doctrinele unui maestru: Platon fu discipolul lui Socrate.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

discipol
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discipol:
discípol substantiv masculin, plural discípoli
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

discipol
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discipol:
discípol substantiv masculin, plural discípoli
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DISCIPOL'
DISCIPLINÁREdisciplinaritáteDISCIPLINÁTdiscípluDISCÍPOLdiscipolátDISCÍPULDISCÍTĂDISCÍZIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discipol
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discipol dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
82/11 / V: înv discipolpul, discipolplu, discipolcépol, îvr discipolsțidiscipol, discipolsțípul / Plural: discipoli / Etimologie: franceza disciple, lat discipulus] 1 Persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le Si: învățăcel, elev, ucenic, liv cirac.
Discipol al unui maestru.
Are mulți discipol.
Discipol al unui maestru.
Are mulți discipol.
DISCÍPOL discipoli m.

GRAMATICA cuvântului discipol?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discipol.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discipol poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul discipol sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul discipol are forma: discípoli
VEZI PLURALUL pentru discipol la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE discipol?
Vezi cuvântul discipol desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discipol?
[ dis-ci-pol ]
Se pare că cuvântul discipol are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discipol

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Desen animat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
sistem de numerație cu baza 8; soclu octal
organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea
film constituit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării
literatură 1 anonimă, care, transmisă pe cale orală, devine, dintr-o operă individuală la origine, o creație colectivă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app