 | as |
|
| Discordanță [ dis-cor-dan-ță ] VEZI SINONIME PENTRU discordanță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discordanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru discordanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discordanță: discordánță substantiv feminin [Atestat: NEGULICI, E. I, 180/7 / Plural: discordantațe / Etimologie: franceza discordance] 1 Lipsă de armonie. 2 Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe caractere, elemente, fenomene etc. Si: dezacord, distonanță. 3 (Glg) Straturi noi care nu au o dispoziție paralelă față de altele mai vechi. 4 (Med) Simptom principal al schizofreniei, care constă în pierderea unității funcțiilor psihice și a raportului dintre individ și mediul înconjurător Si: disociație psihică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ (< limba franceza ) substantiv feminin Nepotrivire flagrantă, stridență; distonanță. ♦ (GENET.) Absență sau dezvoltare deficitară a unui caracter oarecare la unul dintre membrii unui cuplu gemelar. ♦ (STRAT.) Raport între strate mai vechi, parțial erodate sau dislocate, și strate mai noi, acoperitoare, depuse după o anumită întrerupere în procesul de sedimentare; indică existența mișcărilor tectonice. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, substantiv feminin Lipsă de concordanță, nepotrivire stridentă, distonanță, dezacord. Discordanță de culori. ▭ Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliștea sonoră, Merg ușor cam la distanță. TOPÎRCEANU, M. 63. ♦ (geologie) Poziția neparalelă a unor straturi noi față de alte straturi mai vechi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, substantiv feminin Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. ♦ (geologie) Poziția unor straturi discordante. – Din limba franceza discordance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, substantiv feminin Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. ♦ (geologie) Poziția unor strate discordante. – Din limba franceza discordance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ substantiv feminin Lipsă de armonie. ♦ Nepotrivire, dezacord. ♦ Dispoziție neparalelă a unor strate noi față de altele mai vechi. [conform limba franceza discordance, italiana discordanza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ substantiv feminin 1. lipsă de armonie. • nepotrivire, dezacord. 2. (geologie) dispoziție neparalelă a unor straturi noi față de altele mai vechi. (< limba franceza discordance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discordanță: * discordánță forme, plural e (în franceză discordance). Caracteru de a fi discordant, nepotriveală: discordanță de sunete, de fraze, de colorĭ, de caractere. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDÁNȚĂ discordantae forme Nepotrivire între două sau mai multe obiecte sau fenomene; lipsă de armonie; distonanță; disonanță. /<fr. discordance Forme diferite ale cuvantului discordanta: discordantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCORDANȚĂ: DISCORDANȚĂ substantiv dezacord, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridență. (discordanta între elementele unui ansamblu) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discordanță: discordanță forme starea celui discordant: discordanța a două instrumente, a două caractere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discordanță: discordánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat discordánței; plural discordánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discordanță: discordánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat discordánței; plural discordánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Discordanță: Discordanță ≠ armonie, concordanță Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru discordanță: discordanță vezi concordanță (2). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCORDANTA' DISCORÁMADISCÓRD, -ĂDISCORDÁDISCORDÁNTDISCORDÁNȚĂDISCORDÁREDISCORDÁTDiscordiaDISCÓRDIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISCORDANȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discordanţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 180/7 / Plural: discordanȚĂțe / Etimologie: franceza discordance] 1 Lipsă de armonie. DISCORDÁNȚĂ discordanȚĂe forme Nepotrivire între două sau mai multe obiecte sau fenomene; lipsă de armonie; distonanță; disonanță. DiscordanȚĂ între elementele unui ansamblu. |
GRAMATICA cuvântului DISCORDANȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discordanţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISCORDANȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discordanță? Vezi cuvântul discordanță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discordanță?[ dis-cor-dan-ță ] Se pare că cuvântul discordanță are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISCORDANȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de bogdaproste?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discordanță are forma: discordánțe
