 | as |
|
| Discui [ dis-cu-i ] VEZI SINONIME PENTRU discui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discui în mai multe dicționareDefinițiile pentru discui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a discui (forma la infinitiv) A discui conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discui: discui verb tranzitiv: [Atestat: FD III, 194 / prezentul indicativ: discuiésc / Etimologie: disc1 + -ui] A ara superficial solul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCUI: DISCUÍ, discuiesc, verb IV. tranzitiv A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCUI: DISCUÍ, discuiesc, verb IV. tranzitiv A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discui: discuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea discuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural discuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discui: discuí (a discui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea discuiá; conjunctiv prezent 3 să discuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCUI' DISCROMATOPSÍEDISCROMAZÍEDISCROMÍEDIȘCUDISCUÍDISCUÍREDISCUITÓRDISCULÉȚdișculí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discui verb tranzitiv: [Atestat: FD III, 194 / prezentul indicativ: discuiésc / Etimologie: disc1 + -ui] A ara superficial solul pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc. Discuí a discui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea discuiá; conjunctiv prezent 3 să discuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului discui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE discui? Vezi cuvântul discui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discui?[ dis-cu-i ] Se pare că cuvântul discui are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi cuiva inima grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
