 | as |
|
| Disidență [ di-si-den-ță ] VEZI SINONIME PENTRU disidență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disidenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru disidenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disidență: disidénță substantiv feminin [Atestat: PROT. – popular, N. despre / V: dizidisidenta, desidisidenta, (înv) dizidindisidenta / Plural: disidentațe / Etimologie: franceza dissidence, lat dissidentio] 1 Deosebire de opinii a unei persoane (față de o majoritate, de o colectivitate, de o organizație etc. din care face parte) Si: dezacord, schizmă, sciziune. 2 (Ccr) Grup de persoane care au o opinie separată față de majoritatea membrilor colectivității, organizației etc. din care fac parte. 3 Sciziune ivită prin acțiunea unei disidențe (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDÉNȚĂ, disidențe, substantiv feminin Deosebire de păreri; dezacord. ♦ (Concretizat) Grup de persoane care prezintă opinie separată față de majoritate; sciziune ivită în urma separării unui astfel de grup. Prefectul nu-și mai vede capul de treburi, căci e aproape să se declare o disidență în partidul local guvernamental. CARAGIALE, O. II 44. – Variantă: dizidénță substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDÉNȚĂ disidentae forme 1) Stare a unei persoane sau a unui grup de persoane care încetează a se supune unei autorități sau care se separă de o comunitate. 2) Grup de persoane care nu se mai supune unei autorități sau s-a separat de o comunitate. 3) Sciziune într-o comunitate, provocată de deosebirile de idei. /<fr. dissidence, latina dissidentia Forme diferite ale cuvantului disidenta: disidentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDÉNȚĂ substantiv feminin Deosebire de opinii (față de o majoritate); sciziune, schismă; dezacord. ♦ Grup de persoane care susțin o părere diferită de aceea a majorității; sciziune care ia naștere în urma unei asemenea situații. [Variante dizidență substantiv feminin / conform limba franceza dissidence, latina dissidentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDÉNȚĂ, disidențe, substantiv feminin Atitudine, manifestare de disident. ♦ (concretizat) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Variante: dizidénță substantiv feminin] – Din limba franceza dissidence, latina dissidentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDÉNȚĂ, disidențe, substantiv feminin Atitudine, manifestare de disident. ♦ (concretizat) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Variante: dizidénță substantiv feminin] – Din limba franceza dissidence, latina dissidentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDÉNȚĂ substantiv feminin deosebire de opinii (față de o majoritate); dezacord. • grup de persoane care susțin o parte diferită de aceea a majorității; sciziune care ia naștere în urma unei asemenea situații. (< limba franceza dissidence, latina dissidentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru disidență: * disidénță forme, plural e (latina dis-sidentia. vezi ședință). Scisiune, diferență în opiniunĭ. Fracțiune disidentă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru disidență: disidență forme diferență profundă de opiniuni sau de sentimente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disidență: disidénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat disidénței; plural disidénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disidență: disidénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat disidénței; plural disidénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disidentă: disidéntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat disidéntei; plural disidénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISIDENȚĂ: DISIDENȚĂ substantiv sciziune. (disidenta într-un partid.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disidență: disidénță substantiv feminin, plural disidénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISIDENTA' disidemonéscdisidemonicéscdisidemoníeDISIDÉNTDISIDÉNȚĂdisidimoníedisilábdisilábicdisiláv |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISIDENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disidenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre / V: dizidisidenȚĂ, desidisidenȚĂ, înv dizidindisidenȚĂ / Plural: disidenȚĂțe / Etimologie: franceza dissidence, lat dissidentio] 1 Deosebire de opinii a unei persoane față de o majoritate, de o colectivitate, de o organizație etc. DISIDÉNȚĂ disidenȚĂe forme 1 Stare a unei persoane sau a unui grup de persoane care încetează a se supune unei autorități sau care se separă de o comunitate. DisidenȚĂ într-un partid. |
GRAMATICA cuvântului DISIDENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disidenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISIDENȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disidență? Vezi cuvântul disidență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disidență?[ di-si-den-ță ] Se pare că cuvântul disidență are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISIDENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Putere calorifică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul disidență are forma: disidénțe
