 | as |
|
| Dispeptic [ dis-pep-tic ] VEZI SINONIME PENTRU dispeptic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dispeptic în mai multe dicționareDefinițiile pentru dispeptic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPEPTIC: DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -e, adjectiv De dispepsie, în legătură cu dispepsia. Tulburări... dispeptice. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) (Persoană) care suferă de dispepsie. Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPEPTIC: DISPÉPTIC dispepticcă (dispepticci, dispepticce) 1) Care ține de dispepsie; propriu dispepsiei. 3) și substantival Care suferă de dispepsie; bolnav de dispepsie. Pacient dispeptic. /<fr. dispeptique Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispepticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispeptic: dispéptic, dispeptică [Atestat: CĂLINESCU, C. O. 114 / Plural: dispepticici, dispepticice / Etimologie: franceza dyspeptique] 1 a Al dispepsiei. 2 a Privitor la dispepsie. 3 smf, a (Persoană) care suferă de dispepsie. Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPEPTIC: DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adjectiv Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din limba franceza dyspeptique. Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPEPTIC: DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adjectiv Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din limba franceza dyspeptique. Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dispeptic: * dispéptic, -ă adjectiv și substantiv (despre vgr. dýspeptos, greŭ de mistuit). Care nu poate mistuĭ bine. vezi digestibil. Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptic-ă dispeptic-óz dispepticghĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPEPTIC: DISPÉPTIC, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Suferind) de dispepsie. [< limba franceza dyspeptique]. Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPEPTIC: DISPÉPTIC, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (suferind) de dispepsie. (< limba franceza dyspeptique) Forme diferite ale cuvantului dispeptic: dispeptic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispeptic: dispéptic adjectiv masculin, plural dispéptici; forme singular dispéptică, plural dispéptice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispeptic: dispéptic adjectiv masculin, plural dispéptici; forme dispéptică, plural dispéptice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISPEPTIC' dispensionáldispenzádispenzațieDISPEPSÍEDISPÉPTICDISPERÁDISPERÁNTDISPERÁREDISPERÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dispeptic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispeptic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DISPÉPTIC dispepticcă dispepticci, dispepticce 1 Care ține de dispepsie; propriu dispepsiei. Pacient dispeptic. Dispéptic, dispeptică [Atestat: CĂLINESCU, C. 114 / Plural: dispepticici, dispepticice / Etimologie: franceza dyspeptique] 1 a Al dispepsiei. |
GRAMATICA cuvântului dispeptic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispeptic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dispeptic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dispeptic? Vezi cuvântul dispeptic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispeptic?[ dis-pep-tic ] Se pare că cuvântul dispeptic are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pleca capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
