eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție displacea


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Displăcea [ dis-plă-cea ]
VEZI SINONIME PENTRU displăcea PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului displacea în mai multe dicționare

Definițiile pentru displacea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a displăcea
Verbul: a displăcea (forma la infinitiv)
A displăcea conjugat la timpul prezent:
  • eu displac
  • tu displaci
  • el ea displace
  • noi displăcem
  • voi displăceți
  • ei ele displac
VEZI VERBUL a displăcea CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA:
DISPLĂCEÁ, displác, verb

II. intranzitiv (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. Hristos II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25.

– Variantă: displáce verb

III.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISPLĂCEA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA:
DISPLĂCEÁ verb

II. intr. A nu plăcea.
♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, variantă displace verb

III. / < italiana dispiacere, după plăcea].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

displăcea
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru displăcea:
displăceá vi [Atestat: HELIADE, O. I, 371 / V: displacealáce, (îvr) despláce / prezentul indicativ: displacealác / Etimologie: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. 2 A nu agrea.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPLĂCEA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA:
DISPLĂCEÁ, displác, verb

II. intranzitiv A nu-i plăcea, a nu agrea. [Variante: displáce verb III]

– Din italiana dispiacere (după plăcea).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPLĂCEA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA:
DISPLĂCEÁ, displác, verb

II. intranzitiv A nu-i plăcea, a nu agrea. [Variante: displáce verb III]

– Din italiana dispiacere (după plăcea).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

displăcea
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru displăcea:
displăceá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác, persoana întâi plural: noi displăcém, persoana a doua plural: voi displăcéți; participiu displăcút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

displăcea
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru displăcea:
displăceá (a displacea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác; gerunziu displăcấnd; participiu displăcút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DISPLĂCEA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA:
DISPLĂCEÁ verb intr. a nu plăcea.
       • a nu agrea. (după italiana dispiacere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISPLĂCEA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA:
DISPLĂCEA verb a-i repugna. (Îmi displacea să fac acest lucru.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPLACEA'
DISPERSÍVdispersonalizáreDISPERSÓRDISPLÁCEDISPLĂCEÁDISPLĂCÉREDISPLĂCÚTdisplătíDISPLAY

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPLĂCEA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului displăcea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 371 / V: displĂcealáce, îvr despláce / prezentul indicativ: displĂcealác / Etimologie: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea.
Displăceá a displĂcea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác; gerunziu displăcấnd; participiu displăcút.
Îmi displĂcea să fac acest lucru.
Îmi displĂcea să fac acest lucru.

GRAMATICA cuvântului DISPLĂCEA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului displăcea.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPLĂCEA poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE displăcea?
    Vezi cuvântul displăcea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul displăcea?
    [ dis-plă-cea ]
    Se pare că cuvântul displăcea are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPLĂCEA

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Acu-i greul?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    tăcere! nici un cuvânt! ce mai atâta vorbă?
    excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfârșește prin a produce singur un efect motor, secretor etc
    a sosit momentul decisiv
    număr egal cu suma greutăților atomice ale atomilor care compun o moleculă
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app