eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dispunere


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dispunere [ dis-pu-ne-re ]
VEZI SINONIME PENTRU dispunere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dispunere în mai multe dicționare

Definițiile pentru dispunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispunere:
dispúnere substantiv feminin [Atestat: BĂLĂȘESCU, greacă 12/14 / V: (îvr) desdispunere / Plural: dispunereri / Etimologie: dispune] 1 Aranjare a unor elemente, materiale etc. într-un anumit fel Si: (îvr) dispozătură. 2 (Îvr) Dispoziție (3). 3 (Îvr) Hotărâre. 4 (Înv) Dispoziție sufletească. 5 Utilizare a cuiva după propria dorință. 6 Conducere într-un anumit fel. 7 Desemnare printr-o dispoziție. 8 Înveselire. 9 (Înv) Pregătire pentru un anumit scop.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



DISPUNERE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPUNERE:
DISPÚNERE, dispuneri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei.

2. (Neobișnuit) Dispoziție (3). Glasul chiar, înmuiat în lacrime, are un nu știu ce mlădios care se-nvoiește cu dispunerile inimii. ODOBESCU, S. I 185. La Nisa am avut o oră de bună dispunere și am scris «Bărăganul». ALECSANDRI, S. 52.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISPUNERE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPUNERE:
DISPUNERE substantiv alcătuire, aranjament, așezare, distribuție, întocmire, rînduială, structură. (O anumită dispunere a lucrurilor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISPUNERE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUNERE:
DISPÚNERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) [în DN]. [< dispune].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme



DISPUNERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPUNERE:
DISPÚNERE, dispuneri, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei.

– vezi dispune.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPUNERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPUNERE:
DISPÚNERE, dispuneri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei.

– vezi dispune.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dispunere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispunere:
dispúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispúnerii; plural dispúneri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dispunere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispunere:
dispúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispúnerii; plural dispúneri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPUNERE'
DISPROTEINEMÍEDISPROZODÍEdispunătórDISPÚNEDISPÚNEREdispunuíDISPÚSdispusăciúneDISPUTÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPUNERE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispunere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dispúnere substantiv feminin [Atestat: BĂLĂȘESCU, greacă 12/14 / V: îvr desdispunere / Plural: dispunereri / Etimologie: dispune] 1 Aranjare a unor elemente, materiale etc.
O anumită dispunere a lucrurilor.



GRAMATICA cuvântului DISPUNERE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispunere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPUNERE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DISPUNERE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul dispunere are forma: dispúneri
VEZI PLURALUL pentru DISPUNERE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dispunere?
Vezi cuvântul dispunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispunere?
[ dis-pu-ne-re ]
Se pare că cuvântul dispunere are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPUNERE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i fi cuiva inima grea?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a împinge din spate, a face vânt
sistem nervos care inervează organele interne
a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele
a supraveghea pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app