 | as |
|
| Distonant [ dis-to-nant ] VEZI SINONIME PENTRU distonant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului distonant în mai multe dicționareDefinițiile pentru distonant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adjectiv Care distonează, care nu se potrivește într-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. vezi strident. Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. vezi limba română decembrie 1953, 289. Forme diferite ale cuvantului distonant: distonant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONANT adjectiv 1. inadecvat, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (figurat) deplasat. (Un element distonant față de ansamblu.) 2. discordant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete distonant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distonant: distonánt, distonantă a [Atestat: IBRĂILEANU, S. 140 / Plural: distonantnți, distonante / Etimologie: distona] 1 Care este în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; despre sunete) Care este intonat fals. Forme diferite ale cuvantului distonant: distonantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONÁNT distonanttă (distonantți, distonantte) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + sufix distonantant Forme diferite ale cuvantului distonant: distonanttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adjectiv Care distonează; strident; fals. – Distona + sufix -ant. Forme diferite ale cuvantului distonant: distonant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adjectiv Care distonează; strident; fals. – Distona + sufix -ant. Forme diferite ale cuvantului distonant: distonant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distonant: distonánt adjectiv masculin, plural distonánți; forme singular distonántă, plural distonánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONÁNT, -Ă adjectiv care distonează; discordant. (< germana distonant) Forme diferite ale cuvantului distonant: distonant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distonant: distonánt adjectiv masculin, plural distonánți; forme distonántă, plural distonánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTONANT: DISTONÁNT, -Ă adjectiv Care distonează. [< distona]. Forme diferite ale cuvantului distonant: distonant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISTONANT' DISTOMIÁZĂDISTOMÍEdistónDISTONÁDISTONÁNTDISTONÁNȚĂDISTONÁREDISTONÍEdistopíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISTONANT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului distonant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un element distonant față de ansamblu. Sunete distonant. Distonánt, distonantă a [Atestat: IBRĂILEANU, S. 140 / Plural: distonantnți, distonante / Etimologie: distona] 1 Care este în dezacord cu ansamblul sau cu restul. DISTONÁNT distonanttă distonantți, distonantte Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + sufix distonantant. |
GRAMATICA cuvântului DISTONANT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului distonant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISTONANT poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE distonant? Vezi cuvântul distonant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distonant?[ dis-to-nant ] Se pare că cuvântul distonant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISTONANT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Braț la braț sau de braț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
