eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție divinitate


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Divinitate [ di-vi-ni-ta-te ]
VEZI SINONIME PENTRU divinitate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului divinitate în mai multe dicționare

Definițiile pentru divinitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITATE substantiv (termen bisericesc)

1. atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), domnul (articulat), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (articulat), stăpînul (articulat), tatăl (articulat), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), (învechit) atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu.

2. cer, dumnezeire, pronie, providență. (divinitate să-l aibă în pază.)

3. dumnezeu, idol, zeitate, zeu, (învechit) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zîn. (divinitate păgînă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DIVINITATE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITÁTE, divinități, substantiv feminin (În concepțiile mistico-religioase și în filozofia idealistă)

1. Ființă închipuită ca posedînd însușiri supranaturale și socotită drept cîrmuitoare a lumii; dumnezeu, zeu. În jalnicul Hades... Hecate

– divinitate sumbră

– Primește umbră după umbră. BOUREANU, S. P.

4. Din scorburi și din desișuri au fugit șăgalnicele divinități antice. GALACTION, O. I 372.

2. Esență divină, dumnezeire. Un zeu mă face părtașă divinității sale. NEGRUZZI, S. III 55.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DIVINITATE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITÁTE substantiv feminin

1. ființă socotită drept creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.
       • ființe cărora li se atribuie o natură divină.
       • (la plural) zeii și zeițele păgânismului.

2. esență, natură divină.

3. (figurat) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu. (< limba franceza divinité, latina divinitas)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DIVINITATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITÁTE divinitateăți forme

1) (în concepțiile religioase) Forță supranaturală creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg.

2) Natură, caracter dumnezeiesc; dumnezeire. [articulat divinitatea; genitiv dativ divinității] /<fr. divinité, latina divinitas
Forme diferite ale cuvantului divinitate: divinitateăți
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

divinitate
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru divinitate:
* divinitáte forme (latina divínitas, -átis). Calitatea de a fi divin, dumnezeire, zeitate: divinitatea luĭ Hristos. Dumnezeŭ, sfînt: a adora divinitatea. plural Zeĭ, zeițe, sfințĭ, sfinte: divinitățĭ păgîneștĭ, creștineștĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DIVINITATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITÁTE, divinități, substantiv feminin

1. Ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu.

2. Esență divină; dumnezeire.

– Din limba franceza divinité, latina divinitas, -atis.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DIVINITATE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITÁTE substantiv feminin

1. Ființă socotită de cei mistici drept creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu.

2. Esență, natură divină. [conform latina divinitas, limba franceza divinité].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

divinitate
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divinitate:
divinitáte substantiv feminin [Atestat: AR (1829), 1302/13 / Plural: divinitatetắți / Etimologie: franceza divinité, lat divinitas, -atis] 1 Zeu. 2 Dumnezeu. 3 Esență divină Si: dumnezeire.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DIVINITATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIVINITATE:
DIVINITÁTE, divinități, substantiv feminin

1. Dumnezeu, zeu.

2. Esență divină; dumnezeire.

– Din limba franceza divinité, latina divinitas, -atis.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

divinitate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divinitate:
divinitate forme

1. esență, natură divină;

2. D-zeu însuș: a adora divinitatea;

3. zeu păgân, zeiță păgână.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

divinitate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divinitate:
divinitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat divinității; plural divinități
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

divinitate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru divinitate:
divinitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat divinitắții; plural divinitắți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DIVINITATE'
DIVINÁȚIEdivinațiúnedivinatórDIVINATÓRIUDIVINITÁTEDIVINIZÁDIVINIZÁREDIVINIZÁTdivinizațiúne

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIVINITATE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului divinitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Divinitate să-l aibă în pază.
Divinitate păgînă.
DIVINITÁTE divinitateăți forme 1 în concepțiile religioase Forță supranaturală creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg.
Divinitáte substantiv feminin [Atestat: AR 1829, 1302/13 / Plural: divinitatetắți / Etimologie: franceza divinité, lat divinitas, -atis] 1 Zeu.

GRAMATICA cuvântului DIVINITATE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului divinitate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIVINITATE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DIVINITATE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul divinitate are forma: divinități
VEZI PLURALUL pentru DIVINITATE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE divinitate?
Vezi cuvântul divinitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul divinitate?
[ di-vi-ni-ta-te ]
Se pare că cuvântul divinitate are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIVINITATE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A ști una și bună?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
tablou în care elementele chimice sunt dispuse în șiruri și coloane, după greutatea lor atomică
procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile
a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere
ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app