 | as |
|
| Dojenire [ do-je-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU dojenire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dojenire în mai multe dicționareDefinițiile pentru dojenire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOJENIRE: DOJENIRE s. 1. certare, mustrare, (popular) sfădire. (dojenire cuiva.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (popular și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (învechit și regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) șmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (familial figurat) săpuneală, scuturătură. (dojenire pe care a primit-o l-a cumințit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOJENIRE: DOJENÍRE, dojeniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dojeni; mustrare. Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. vezi II 7. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dojenire: dojeníre substantiv feminin [Atestat: BIBLIA (1688), 3651/11 / V: (înv) dojenirejăndojenire, doședojenire / Plural: dojenireri / Etimologie: dojeni] 1 (Înv) Sfătuire. 2 Prevenire. 3 Mustrare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOJENIRE: DOJENÍRE, dojeniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – vezi dojeni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOJENIRE: DOJENÍRE, dojeniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – vezi dojeni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dojenire: dojeníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dojenírii; plural dojeníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dojenire: dojeníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dojenírii; plural dojeníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOJENIRE' dojenéscDOJENÍdojénicdojeniciosDOJENÍREdojenítDOJENITÓRdojenitóriudójie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DOJENIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dojenire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dojenire cuiva. Dojenire pe care a primit-o l-a cumințit. Dojeníre substantiv feminin [Atestat: BIBLIA 1688, 3651/11 / V: înv dojenirejăndojenire, doședojenire / Plural: dojenireri / Etimologie: dojeni] 1 Înv Sfătuire. |
GRAMATICA cuvântului DOJENIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dojenire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DOJENIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dojenire? Vezi cuvântul dojenire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dojenire?[ do-je-ni-re ] Se pare că cuvântul dojenire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DOJENIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea ceva în buzunar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dojenire are forma: dojeníri
