 | as |
|
| Domnitor [ dom-ni-tor ] VEZI SINONIME PENTRU domnitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului domnitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru domnitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOMNITÓR: DOMNITÓR1, domnitori, substantiv masculin Domn (3), monarh, voievod. Domnitor, persoana care e în capul unui stat Și pe care țara-l ține pe băut și pe mîncat. literar ANTIMONARHICĂ 54. Pașadia ne înșiră cam tot ce se știa despre acele locuințe ale vechilor domnitori. M. I. CARAGIALE, C. 22. Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOMNITÓR: DOMNITÓR2, -OÁRE, domnitori, -oare, adjectiv 1. (În expresie) Familie domnitoare = familie din care face parte un monarh; dinastie. 2. (Rar) figurat Stăpînitor. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152. Forme diferite ale cuvantului domnitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOMNITÓR: DOMNITÓR, -OÁRE, domnitori, -oare, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. Domn (3); specializare titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. figurat (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului domnitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOMNITÓR: DOMNITÓR, -OÁRE, domnitori, -oare, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. Domn (3); specializare titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. figurat (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului domnitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru domnitor: domnitor, domnitoroare [Atestat: CORESI, EV. 192/30 / Plural: domnitori, domnitoroáre / Etimologie: domni + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care domnește Si: domn (2), stăpânitor, suveran. 3 substantiv masculin (Spc) Titlu purtat de suveranul României între 1859 și 1881. 4 a (Îs) Familie (sau casă) domnitoroare Dinastie. 5 a (Îvr) Care dăinuie. Forme diferite ale cuvantului domnitor: domnitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMNITOR: DOMNITOR substantiv cîrmuitor, conducător, domn, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (învechit și popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cîrmaci. (Ștefan, marele domnitor al Moldovei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMNITÓR: DOMNITÓR2 domnitori m. (în epoca feudală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; domn; voievod; vodă. /a domni + sufix domnitortor Forme diferite ale cuvantului domnitor: domnitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru domnitor: domnitór, -oáre adjectiv Care domnește, dominant: religiune domnitoare. Care guvernează: familie domnitoare. S.m. Domn, principe (În România, despre 1859-81). Forme diferite ale cuvantului domnitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMNITÓR: DOMNITÓR1 domnitoroáre (domnitoróri, domnitoroáre) Care domnește; care se află în domnie. /a domni + sufix domnitortor Forme diferite ale cuvantului domnitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru domnitor: domnitor a. care domnește: familie domnitoare. ║ m. principe, suveranul țării. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru domnitor: domnitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural domnitóri; adjectiv feminin singular și plural domnitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru domnitor: domnitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural domnitóri; forme singular și plural domnitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOMNITOR' domnișoreáDOMNIȘORÍCĂDOMNÍȚĂdomnitáleDOMNITÓRdomnitoréscdomnósDómnulDOMNÚȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL domnitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului domnitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Domnitor, domnitoroare [Atestat: CORESI, EV. 192/30 / Plural: domnitori, domnitoroáre / Etimologie: domni + -tor] 1-2 smf, a Persoană care domnește Si: domn 2, stăpânitor, suveran. 4 a Îs Familie sau casă domnitoroare Dinastie. Ștefan, marele domnitor al Moldovei. Ștefan, marele domnitor al Moldovei. DOMNITÓR2 domnitori m. /a domni + sufix domnitortor. DOMNITÓR1 domnitoroáre domnitoróri, domnitoroáre Care domnește; care se află în domnie. /a domni + sufix domnitortor. |
GRAMATICA cuvântului domnitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului domnitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul domnitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE domnitor? Vezi cuvântul domnitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul domnitor?[ dom-ni-tor ] Se pare că cuvântul domnitor are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL domnitor Inţelegi mai uşor cuvântul domnitor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn expresie Familie domnitoare = familie din care face parte un monarh; dinastie În sintagma Familie sau casă domnitoare = dinastie În sintagma Familie sau casă domnitoare = dinastie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL domnitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abuz de drept?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul domnitor are forma: domnitóri
