eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dorinta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dorinţă [ do-rin-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU dorinţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dorinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru dorinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ, dorințe, substantiv feminin

1. Tendință lăuntrică spre realizarea sau dobîndirea unui lucru. vezi năzuință, aspirație, rîvnă. Ardeam de dorința de a vedea mai curînd teatrul sovietic. STANCU, U.R.S.S.

11. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. IBRĂILEANU, A. 131. Nicu Bălcescu avea o mare dorință d-a învăța. GHICA, S. 680.
♦ Poftă, voie. I se naște dorința să intre și el în grădină, ca să vadă lucrurile mai de aproape. spaniolă POPESCU, M. G. 68. Iar dacă s-a întîmpla... după dorința luminării-voastre, apoi atunci să ne trimeteți copila acasă. CREANGĂ, P. 84.

2. Iubire; imbold erotic. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata; El, iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. EMINESCU, O. I 167. Amoroase porumbițe... chemate de dorință, cu aripile întinse și-ncordate zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 34.

– plural și: dorinți (SADOVEANU, O. I 433, ALECSANDRI, P. I 124).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DORINȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORINȚĂ s.

1. aspirație, dor, năzuință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (regional) năduleală, (învechit) năslire, năslitură, rîvnitură. (dorinta de a face ceva util.)

2. cerere, cerință, deziderat, exigență, (învechit) postulat. (O dorinta îndreptățită.)

3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat dorinta.)

4. chef, dispoziție, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere, (popular) verb reflexiv:ută, (învechit) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După dorinta inimii.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DORINȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ, dorințe, substantiv feminin

1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație.
♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.

2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie.

3. Atracție erotică. [plural și: dorinți]

– Dori + sufix -ință.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DORINȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ, dorințe, substantiv feminin

1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație.
♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.

2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie.

3. Atracție erotică. [plural și: dorinți]

– Dori + sufix -ință.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dorință
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță substantiv feminin [Atestat: DRĂGHICI, R. 143/5 / Plural: dorintațe, dorintați / Etimologie: dori + -ință] 1 Stare sufletească a cuiva care tinde sau aspiră la ceva Si: năzuință, aspirație, dor. 2 Ceea ce constituie aspirația cuiva. 3 Poftă (de a mânca sau bea ceva). 4 Atracție erotică. 5 (Rar) Urare Cf dori (9).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DORINȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ dorintae forme

1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță.

2) Ceea ce este dorit; deziderat.

3) Imbold erotic; iubire. /a dori + sufix dorintator
Forme diferite ale cuvantului dorinta: dorintae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dorință
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță forme, plural e. Poftă, tendență a sufletuluĭ: am dorință să plec, dorința de a pleca, dorința plecăriĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

dorință
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dorință:
dorință forme aspirațiunea sufletului de a poseda un bine.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dorință
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat dorínței; plural dorínțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dorință
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat dorínței; plural dorínțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DORINTA'
DoriftDORIMEDONTDorindorîngăDORÍNȚĂDORÍREDorisDORÍSMDorit

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dorință
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dorință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dorință de a face ceva util.
O dorință îndreptățită.
Și-a exprimat dorință.
După dorință inimii.
143/5 / Plural: dorințățe, dorințăți / Etimologie: dori + -ință] 1 Stare sufletească a cuiva care tinde sau aspiră la ceva Si: năzuință, aspirație, dor.
DORÍNȚĂ dorințăe forme 1 Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță.
/a dori + sufix dorințător.

GRAMATICA cuvântului dorință?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dorință.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dorință poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dorință sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul dorință are forma: dorínțe
VEZI PLURALUL pentru dorință la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dorinţă?
Vezi cuvântul dorinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dorinţă?
[ do-rin-ţă ]
Se pare că cuvântul dorinţă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dorință

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Forță centripetă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se succeda în număr mare
muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate
forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară
a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app