eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dualism


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dualism [ du-a-lism ]
VEZI SINONIME PENTRU dualism PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dualism în mai multe dicționare

Definițiile pentru dualism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM (< limba franceza {i}; {s} latina dualis compus din doi) substantiv neutru

1. (În filozofie și teologie) Orice teorie care explică fenomenele fenomenele în termenii a două principii distincte și ireductibile: la Platon, lucruri sensibile și idei; la Aristotel, materie și formă; la Descartes, materie (substanță având ca atribut întinderea) și spiritul sau sufletul (substanță necorporală având ca atribut gândirea); în teologie, bine și rău (despre zoroastrist). Opus monismului.

2. Dualitate.

3. (fizică) Dualism undă-corpuscul = concepție potrivit căreia unei microparticule (corpuscul) i se poate asocia o undă și reciproc, confirmată experimental prin efectul fotoelectric și efectul Compton. Natura radiațiilor electromagnetice apare astfel: ondulatorie în fenomenele de propagare, reflexie, refracție, interferență, difracție, polarizare și corpusculară în fenomenele de emisie și absorbție.

4. Dualismul austro-ungar = formă de conducere statală, realizată printr-o uniune personală între Austria și Ungaria (1867-1918), ca urmare a crizei politice și sociale, provocate de înfrângerea Austriei în războiul cu Prusia pentru hegemonie în rândul statelor germane.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



DUALISM
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM substantiv neutru

1. (În opoziție cu monism) Curent filozofic care consideră ca principiu al existenței nu o singură substanță, ci două substanțe diferite: materia și ideea, care se neagă reciproc și luptă între ele.

2. (În expresie) Dualismul austro-ungar = formă a absolutismului de stat, introdusă în imperiul habsburgic după înfrîngerea revoluției din 1848-1849, constînd în alianța burghezo-feudală a păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară), cu scopul de a mări asuprirea celorlalte naționalități și a accentua exploatarea popoarelor austriac și ungar.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DUALISM
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM substantiv neutru

1. (filozofie) Folosire a două principii ireductibile, eterogene (fie în conflict, fie complementare) în analiza procesului cunoașterii sau în explicarea realității.
♦ Credință în două zeități supreme (sau două puteri supranaturale) în opoziție, care determină existența lumii.

2. (impropriu) Dualitate.

3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria. [ pronunție: du-a-]

– Din limba franceza dualisme.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DUALISM
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM substantiv neutru

1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc.

2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< limba franceza dualisme].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



DUALISM
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM substantiv neutru

1. dualitate (1).

2. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc.
       • (psihologie) teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții distincte. (< limba franceza dualisme)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

dualism
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dualism:
dualísm sn [Atestat: DEX / P: du-aldualism / Plural: (rar) dualisme / Etimologie: franceza dualisme] 1 Doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul. 2-4 (Imp) Dualitate (1-3). 5 Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria.[1] modificată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DUALISM
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM substantiv neutru

1. Concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul.

2. (impropriu) Dualitate.

3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria. [ pronunție: du-a-]

– Din limba franceza dualisme.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DUALISM
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALÍSM n.

1) Concepție filozofică conform căreia la baza existenței ar sta două elemente opuse, materia și spiritul.

2) Coexistență a două principii contradictorii. [silabe du-al] /<fr. dualisme

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dualism
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dualism:
dualism n. sistemă religioasă după care lumea a fost formată și subzistă prin concursul a două principii opuse și coeterne, unul bun și celălalt rău.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DUALISM
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUALISM:
DUALISM substantiv dualitate. (dualism unui fenomen.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dualism
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dualism:
dualísm substantiv neutru (silabe du-a-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dualism
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dualism:
dualísm (du-a-) substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DUALISM'
du-teDU-TE-VÍNOdắuăDUÁLDUALÍSMDUALÍSTDUALITÁTEduánduaná

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dualism
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dualism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dualísm sn [Atestat: DEX / P: du-aldualism / Plural: rar dualisme / Etimologie: franceza dualisme] 1 Doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul.
Dualism unui fenomen.



GRAMATICA cuvântului dualism?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dualism.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dualism poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dualism sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru dualism la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dualism?
Vezi cuvântul dualism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dualism?
[ du-a-lism ]
Se pare că cuvântul dualism are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL dualism
Inţelegi mai uşor cuvântul dualism dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Fizică Dualism undă-corpuscul = concepție potrivit căreia unei microparticule corpuscul i se poate asocia o undă și reciproc, confirmată experimental prin efectul fotoelectric și efectul Compton
Dualismul austro-ungar = formă de conducere statală, realizată printr-o uniune personală între Austria și Ungaria 1867-1918, ca urmare a crizei politice și sociale, provocate de înfrângerea Austriei în războiul cu Prusia pentru hegemonie în rândul statelor germane
În expresie Dualismul austro-ungar = formă a absolutismului de stat, introdusă în imperiul habsburgic după înfrîngerea revoluției din 1848-1849, constînd în alianța burghezo-feudală a păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate austriacă și ungară, cu scopul de a mări asuprirea celorlalte naționalități și a accentua exploatarea popoarelor austriac și ungar
Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate austriacă și ungară



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dualism

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune prepoziție pe urma sau pe urmele cuiva sau a ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pricepe sau a se strădui să priceapă și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau a întări noțiunea pe care o desemnează
pe unde a fost, a existat, a trecut cineva sau ceva
a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app