 | as |
|
| Ducă [ du-că ] VEZI SINONIME PENTRU ducă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului duca în mai multe dicționareDefinițiile pentru duca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DÚCĂ1 substantiv feminin (Precedat de prepoziție «de», mai rar «la» sau «pe») 1. Plecare, drum. I-au gătit merinde de ducă. SBIERA, P. 141. Dacă-ai avut gînd de ducă, La ce m-ai prins ibovnică? ȘEZ. III 19. Eu pui coadă la măciucă Și mi-e gîndul tot la ducă. TEODORESCU, P. P. 290. Ostenit mereu de ducă, Noaptea-n codri mă apucă. ALECSANDRI, P. P. 277. • (Adesea în construcție cu «a se găti», «a fi gata de...») Ele începură a se pieptăna, a se îmbrăca... și a se găti de ducă. ISPIRESCU, L. 236. Călător gata de ducă. TEODORESCU, P. P. 330. • Dor de ducă vezi dor. • Expresia: A fi pe ducă = a) a fi gata de plecare; b) a fi pe sfîrșite. Iarna e pe ducă; c) figurat a fi pe moarte, a nu mai avea mult de trăit. Baba era pe ducă. SADOVEANU, O. VII 380. A se duce într-o ducă = a merge fără oprire. Și mă duc vere-ntr-o ducă... De se pare că-s nălucă, Drept la tîrg. ALECSANDRI, P. P. 314. 2. (Rar) Transport, cărat. Văzînd că nu-s lemne, Aleargă la horă, pe tineri să-ndemne, Strigînd: Cine este mai voinic de ducă? Să meargă îndată, lemne să aducă. PANN, P. vezi I 86. ♦ (Rar) Călărit. Animalele pe care le întrebuințăm la ducă sau la cărat. SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Duca: Duca m. nume a doi Domni ai Moldovei; 1. (Gheorghe), de neam grec din Rumelia, fu mai întâi slugă la un abagiu din Iași, apoi boierit de Vasile Lupu, deveni ginerele lui Dabija-Vodă, după a cărui mazilire urmă pe tronul Moldovei, domnind acolo în 3 rânduri (1666, 1669-1672, 1678-1684) și odată în Muntenia (1674-1678); 2. (Constantin), fiul celui precedent și ginerele lui Brâncoveanu, Domnul Moldovei în două rânduri (1693-1696 și 1700-1704). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ducă: dúcă2 substantiv masculin [Atestat: TEODOROVICI, I. 7/3 / Plural: duci / Etimologie: it duca, ngr δοῦкαρς] (Înv) 1-3 Duce1 (1-3). 4 (Reg; îc) ducaca prepelițelor Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu-roșcat, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare Si crâstel (Crex crex). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DUCA: DUCA, Gheorghe, domn al Moldovei (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683) și al Țării Românești (1673-1678). Politica sa fiscală excesivă a provocat în Moldova răscoala condusp de Mihalcea Hâncu și Apostol Durac (1671-1672); numit de turci, în 1681, hatman al Ucrainei apusene; ctitor al mănăstirii Cetățuia (Iași, 1669-1672). Forme diferite ale cuvantului duca: gheorghe Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DUCA: DUCA, Zoltan (1913-1971, n. Nagybrezna, Ungaria), inginer român. Prof. univ. la București. Întemeietorul școlii românești de teoria așchieri și de proiectare a sculelor așchietoare. A elaborat teoria generală analitică a sculelor așchietoare. Forme diferite ale cuvantului duca: zoltan Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DÚCĂ2 substantiv masculin (Învechit) Duce. Măria-sa regele Poloniei, mare ducă de Lituania... vă face cunoscut ca să vă închinați. NEGRUZZI, S. I 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ducă: 2) dúcă forme plural inuzitat ĭ (despre mă duc). Fam. Plecare (numaĭ în locuțiunĭ ca): mĭ-e dor de ducă, staŭ pe ducă, mă pregătesc de ducă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DUCA: DUCA (DUCAS), Neofit (1760-1845), savant enciclopedist grec. Prof. și director la Academia Domnească din București (1805-1821). Forme diferite ale cuvantului duca: neofit Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ducă: 1) dúcă m., plural ducĭ, gen. al ducăĭ (limba neogreacă dúkas, de unde și italiana duca, duce. Cp. cu rigă). secolul 18-19. Duce. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Duca: Duca m. familie bizantină care a dat 3 împărați Constantinopolii (dela 1059-1255). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DÚCĂ forme vezi A SE DUCE. • A fi pe duca a fi pe moarte. /v. a se duce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DÚCĂ2, duci, substantiv masculin (învechit) Duce2. – Din limba neogreacă dúkas. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ducă: ducă forme ducere, plecare: mi-e gândul tot la ducă popular Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DÚCĂ2, duci, substantiv masculin (învechit) Duce2. – Din limba neogreacă dúkas. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ducă: dúcă (duce) substantiv masculin, genitiv dativ articulat dúcăi; plural duci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Duc/a: Duc/a, -an, -ă vezi Radu III 23-25 și Duca. Forme diferite ale cuvantului duc/a: duc/a-an duc/a-ă Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DUCĂ substantiv plecare, pornire. (E gata de duca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ducă: dúcă (plecare) (în expresie) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ducă: dúcă (acțiune) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUCĂ: DÚCĂ substantiv verbal duce. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ducă: ducă substantiv verbal DUCE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUCA' DUBRISDUBROVNIKdubuítducDÚCĂDUCĂ-SE-PE-PUSTÍIducáciducacițăDUCÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ducă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ducă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 Reg; îc ducăca prepelițelor Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu-roșcat, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare Si crâstel Crex crex. • A fi pe ducă a fi pe moarte. E gata de ducă. |
GRAMATICA cuvântului ducă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ducă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ducă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ducă? Vezi cuvântul ducă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ducă?[ du-că ] Se pare că cuvântul ducă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ducă Inţelegi mai uşor cuvântul ducă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi pe ducă = a a fi gata de plecare; b a fi pe sfîrșite A se duce într-o ducă = a merge fără oprire |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ducă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma produs zaharos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ducă are forma: duci
