 | as |
|
| Duel [ du-el ] VEZI SINONIME PENTRU duel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului duel în mai multe dicționareDefinițiile pentru duel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUEL: DUÉL, dueluri, substantiv neutru Luptă între două persoane înarmate, obișnuită mai ales în evul mediu cu scopul de a tranșa un diferend. Poetul apreciase cu voce tare această conduită. De aici – explicații, provocare la duel și duelul. GALACTION, O. I 575. Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată. CAMIL PETRESCU, U. N. 409. Duelul între ostași era aspru pedepsit. BĂLCESCU, O. I 122. ♦ figurat Luptă. Peste două zile... am avut, pentru întîia oară, priveliștea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU, U. N. 301. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duel: duél sn [Atestat: ȘINCAI, HR. I, 319 / Plural: dueluri, (îvp) duele / Etimologie: franceza duel, lat duellum] 1 Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal Si: (nob) duelare, (îvr) duelism. 2 Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. 3 (Fig) Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUEL: DUÉL, dueluri, substantiv neutru Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ figurat Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din limba franceza duel, latina duellum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUEL: DUÉL, dueluri, substantiv neutru Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ figurat Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din limba franceza duel, latina duellum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUEL: DUÉL substantiv neutru 1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. 2. duel de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (figurat) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații. (< limba franceza duel, latina duellum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUEL: DUÉL dueluri n. 1) Luptă desfășurată după anumite reguli între două persoane înarmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) figurat Schimb viu de opinii sau replici între două părți adverse (persoane sau publicații); polemică. [silabe du-el] /<fr. duel, latina duellum Forme diferite ale cuvantului duel: dueluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUEL: DUÉL substantiv neutru Luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ (figurat) Luptă între două persoane, între două grupuri. [pronume du-el. / conform limba franceza duel, italiana duello, latina duellum – război]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru duel: * duél n., plural urĭ și e (în franceză duel, despre latina duellum, variantă din bellum, războĭ). Luptă între doĭ oamenĭ, de ordinar cu sabĭa, floreta orĭ pistolu, în fața unor martorĭ. Luptă: duel de artilerie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru duel: duél (duéluri), substantiv neutru – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (figurat) Polemică. în franceză duel. – derivat duela, verb (rar, a se bate în duel); duelist, substantiv masculin, din limba franceza ; duelgiu, substantiv masculin (duelist). Forme diferite ale cuvantului duel: duéluri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru duel: duel n. 1. luptă între doi oameni înarmați și în prezența martorilor; 2. luptă în genere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUEL: DUEL substantiv (rusism învechit) poedinoc. (L-a provocat la duel.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru duel: duél substantiv neutru, plural duéluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru duel: duél substantiv neutru, plural duéluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUEL' dudureáțădudurúzDUECENTÍST, -ĂDUECÉNTODUÉLDUELÁdueláreduelátduelătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL duel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului duel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 319 / Plural: dueluri, îvp duele / Etimologie: franceza duel, lat duellum] 1 Luptă care se desfășoară după un anumit cod între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal Si: nob duelare, îvr duelism. DUÉL dueluri n. L-a provocat la duel. L-a provocat la duel. |
GRAMATICA cuvântului duel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului duel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul duel poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE duel? Vezi cuvântul duel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duel?[ du-el ] Se pare că cuvântul duel are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL duel Inţelegi mai uşor cuvântul duel dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDuel de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL duel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu fața în jos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul duel are forma: duéluri
