eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție economie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Economie [ e-co-no-mi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU economie PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului economie în mai multe dicționare

Definițiile pentru economie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
economie
   
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru economie:
economíe1 substantiv feminin [Atestat: (cca 1734) IORGA, S. despre XII, 224 / V: (înv) ic- / Plural: economieii / Etimologie: franceza economie, ngr οἰκονομία] 1 (Înv) Gospodărie. 2 (Înv) Avut. 3 (Înv) Bogăție. 4 (Înv) Administrare a unor bunuri, a unei instituții etc. Cf econom (1). 5 (Înv) Pricepere în administrarea unor bunuri, a unei instituții etc. 6 Folosire rațională a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar de cheltuieli Si: cumpătare, chibzuială, măsură. 7-8 Reducere a cheltuielilor, a consumului. 9-10 (Îlav) Cu (mare sau, înv, multă) economie (Cu) foarte puțin. 11 (Ccr) Ceea ce se economisește printr-o folosire rațională a mijloacelor materiale sau bănești Si: rezervă. 12 (Ccr; mpl) Bani agonisiți pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 13 Totalitate a relațiilor de producție dintre oameni care alcătuiesc baza socială pentru o anumită perioadă. 14 Ansamblu al activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și a serviciilor. 15-17 Orientare (activitate, acțiune) a unei clase, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul ramurilor muncii sociale. 18-19 (Îrg; prc) Agricultură (și zootehnie). 20 (Îs) economie națională (sau, înv, generală) Totalitate a activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat pe plan național prin mecanisme proprii de funcționare. 21 (Îs) economie naturală Formă de economie1 (14) în cadrul căreia bunurile materiale se produc direct, pentru consum, fără intermediul schimbului. 22 (Îs) economie de schimb Formă de economie1 (14) în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. 23 (Îs) economie de piață Formă de economie1 a cărei organizare și funcționare se realizează prin mecanismele pieței, în cadrul unui regim liberal legislativ, instituțional și politic, bazat pe proprietatea privată și lipsit de acțiuni restrictive ale statului. 24-25 Ramură sau sector de activitate (productivă). 26-27 Știință (sau sistem de științe) care studiază relațiile de producție în legătura lor dialectică cu forțele de producție pe diferitele trepte ale societății, legile care guvernează viața economică, producția, repartiția, schimbul și consumul, precum și fenomenele și procesele economice. 28 (Îs) economie agrară sau, înv, economieia câmpului (ori de câmp, rurală, îvr, pământească) Agronomie. 29 (Îs) economieia industriei (sau, înv, economie industrială) Știință economică ce studiază relațiile de producție din industrie în interacțiune cu forțele de producție caracteristice acesteia, precum și sistemele parțiale ale legăturilor specifice calitative și funcționale, legile mișcării lor, formele și metodele specifice de organizare. 30 (Îs) economie politică (sau, înv, politiceasă) Știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse. 31 (Îs) economie forestieră (sau, înv, silvică) Silvicultură. 32 (Înv; îs) economieia stupilor (sau economie de stupi) Apicultură. 33 (Iuz; îs) economie animală Zootehnie. 34-35 (Mod de) organizare a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc. Si: alcătuire, compoziție, structură.[1] modificată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



ECONOMIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMÍE, (2,

3) economii, substantiv feminin

1. Totalitatea relațiilor de producție dintre oameni, corespunzătoare stadiului de dezvoltare a forțelor de producție ale societății dintr-o anumită epocă. [Suprastructura] este legată de producție numai indirect, prin intermediul economiei, prin intermediul bazei. STALIN, PROBL. lingvistică

10.
       • Economie politică = știința care studiază legile producției sociale și ale repartiției bunurilor materiale pe diferite trepte de dezvoltare a societății omenești. Economia politică nu se ocupă de «producție», ci de relațiile sociale de producție dintre oameni, de orînduirea socială a producției. LENIN, O. III 41. Economie națională = ansamblul relațiilor economice dintr-o țară. Creșterea vitelor constituie una din principalele ramuri ale agriculturii și are un rol de seamă în întreaga economie națională. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2785. Economie socialistă = sistem economic bazat pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție, pe colaborarea și ajutorul reciproc al oamenilor eliberați de exploatare și pe repartizarea produselor după cantitatea și calitatea muncii depuse. Economie capitalistă = sistem economic caracterizat prin proprietate capitalistă și privată asupra mijloacelor de producție și exploatarea muncii salariate de către capitaliști în vederea obținerii plusvalorii. Economie naturală = economie în care se produce direct pentru consum, fără intermediul schimbului, produsele neîmbrăcînd forma marfă. În epoca economiei naturale, țăranul era aservit de proprietarul de pămînt, el muncea nu pentru sine, ci pentru boier, pentru mînăstire, pentru moșier. LENIN, O. I 421.2. (În opoziție cu risipă) Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitare la strictul necesar în cheltuieli, cumpătare, chibzuială, măsură. Regimul de economii înseamnă o luptă hotărîtă și continuă împotriva risipei, înseamnă înlăturarea cheltuielilor neproductive. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 285, 2/2. A mai stat o lună, a făcut economie și-a venit la București. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Cu mica leafă ce avea... și mai ales cu o mare cumpăneală și economie își ținea casa. NEGRUZZI, S. I 333.
       • figurat Economie de timp.
♦ (Ironic) Zgîrcenie, avariție; calicie.

3. (Concretizat, mai ales la plural ) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. Se întîmpla să aibă... tocmai o mie de franci de economii. GALACTION, O. I 177. Sînt bani la sindicat, economii. SAHIA, N. 41.

4. Întocmire, orînduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. Scriitorul... dînd la o parte tot ce poate fi balast în economia prozei sale, își construiește cu meșteșug eroii și evenimentele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/5. Femeia din «Păcat»... trebuia numaidecît să fie simpatică, pentru economia nuvelei. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 246.

– Variantă: (învechit) iconomíe (GOLESCU, Î. 65, KOGĂLNICEANU, S. 111) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ECONOMIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMÍE, (2,

3) economii, substantiv feminin

1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor.
♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat în plan național prin mecanisme proprii de funcționare. Economie politică = știința administrării unor resurse și mijloace limitate, pentru satisfacerea unor necesități numeroase și nelimitate. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care produsul activității umane este destinat consumului producătorilor. Economie de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care prețul și volumul producției depind, în principiu, de confruntarea dintre cerere și ofertă. Economie socială de piață = tip de economie care îmbină principiile economiei de piață cu cele ale echității și armoniei sociale. Economie subterană = tip de activități economice nedeclarate și neînregistrate în contabilitatea celor care le practică, pentru a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor legale.
♦ Ramură, sector de activitate (productivă).

2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, măsură,

3. (concretizat; la plural ) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor necesități.

4. Mod de întocmire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Variante: (învechit) iconomíe substantiv feminin]

– Din limba franceza économie.[1]

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ECONOMIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMÍE, (2,

3) economii, substantiv feminin

1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor.
♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat pe plan național prin mecanisme proprii de funcționare. Economie politică = știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului.
♦ Ramură, sector de activitate (productivă).

2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură.

3. (concretizat; la plural ) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe.

4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Variante: (învechit) iconomíe, -ii substantiv feminin]

– Din limba franceza économie.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ECONOMIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMÍE substantiv feminin

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.
       • totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.
economie de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.
       • ramură, sector de activitate productivă.
       • gospodărire.

2. știința care se ocupă cu studiul economiei (1).
economie politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.

3. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).

4. (la plural) rezervă de bani: bani agonisiți.

5. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< limba franceza économie, latina oeconomia, greacă oikonomia)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ECONOMIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMÍE substantiv feminin

1. Totalitatea relațiilor de producție dintre oameni care alcătuiesc baza societății într-o anumită epocă.
       • Economie națională = totalitatea ramurilor de producție și de muncă ale unei țări; economie politică = știință care studiază dezvoltarea relațiilor sociale de producție în intercondiționarea lor cu forțele de producție, legile producției sociale, repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.

2. Chibzuință, cumpătare (în cheltuieli, în folosirea banilor, a materialelor etc.).

3. (La plural ) Rezervă de bani; bani agonisiți.

4. Alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. [Gen. -iei. / conform limba franceza économie, italiana economia, latina oeconomia, greacă oikonomia

– gospodărire].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

economie
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru economie:
*economíe forme (vgr. oikonomía). Ordine în cheltuĭelĭ, în conducerea uneĭ case, moșiĭ ș. a. Bani strînșĭ (pușĭ la rezervă): a-țĭ cheltui economiile. Armonia, structura, rînduĭala diferitelor părțĭ ale unuĭ lucru: economia corpuluĭ omenesc, unuĭ edificiŭ, uneĭ cărțĭ. Fac economie de ceva, cruț, strîng. Economia politică, știința care studiază producerea, distribuirea și consumațiunea bogățiilor uneĭ țărĭ. Economia socială, știința care se ocupă de legile care conduc societatea și legile eĭ. Economia rurală, știința de a te folosi de pămînt, de moșie. A face economie de ceva, a iconomisi, a nu risipi: a face economie de forțe.

– Și iconomie (după limba neogreacă).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ECONOMIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMÍE economiei forme

1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distribuția și consumul bunurilor materiale.
       • economie națională totalitate a ramurilor de producție dintr-o țară.

2) la sing. Stare economică a unei ramuri de activitate umană. economiea industriei.

3) la sing. Știință care se ocupă cu studiul activității economice a societății umane.

4) Chibzuință în folosirea bunurilor materiale; măsură în consum, în cheltuieli. Regim de economie.

5) mai ales la plural Bani strânși cu un scop anumit; rezervă de bani.
       • Casă de economiei casă unde se depun banii pentru păstrare. [G.-D. economiei] /<fr. économie, latina economia
Forme diferite ale cuvantului economie: economiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

economie
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru economie:
economie forme

1. ordine în conducerea unei case, în administrarea unei moșii;

2. rezervă la cheltuieli;

3. bani puși deoparte: a făcut economii;

4. armonia diferitelor părți ale unui tot: economia corpului omenesc, economia unui edificiu; economie politică, știință ce studiază producțiunea, repartizarea și consumarea bogățiilor unei țări.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ECONOMIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ECONOMIE:
ECONOMIE s.

1. agoniseală, agonisire, agonisită, (popular) chiverniseală, pricopseală, (regional) priștipeală, (prin Maramures și Transilvania) zoroboc, (învechit) strînsoare, strînsură. (Are o economie bunicică pentru zile negre.)

2. alcătuire, compoziție, organizare, organizație, structură, (rar) substanță, (figurat) urzeală. (economie unei lucrări.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

economie
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru economie:
economíe2 substantiv feminin [Atestat: (a. 1645) ap. TDRG / V: iceconomie / Plural: economieii / Etimologie: econom + -ie] (Înv) 1-6 Economat (2-7).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

economie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru economie:
economíe substantiv feminin, articulat economía, genitiv dativ articulat economíei; plural economíi, articulat economíile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

economie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru economie:
economíe substantiv feminin, articulat economía, genitiv dativ articulat economíei; plural economíi, articulat economíile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ECONOMIE'
ECONOMICÉȘTEECONOMICITÁTEeconómico-financiárECONOMICÓSECONOMÍEeconomiésceconomiséscECONOMISÍECONOMISÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL economie
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului economie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Despre XII, 224 / V: înv ic- / Plural: economieii / Etimologie: franceza economie, ngr οἰκονομία] 1 Înv Gospodărie.
9-10 Îlav Cu mare sau, înv, multă economie Cu foarte puțin.
20 Îs economie națională sau, înv, generală Totalitate a activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat pe plan național prin mecanisme proprii de funcționare.
21 Îs economie naturală Formă de economie1 14 în cadrul căreia bunurile materiale se produc direct, pentru consum, fără intermediul schimbului.
22 Îs economie de schimb Formă de economie1 14 în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri.
23 Îs economie de piață Formă de economie1 a cărei organizare și funcționare se realizează prin mecanismele pieței, în cadrul unui regim liberal legislativ, instituțional și politic, bazat pe proprietatea privată și lipsit de acțiuni restrictive ale statului.
28 Îs economie agrară sau, înv, economieia câmpului ori de câmp, rurală, îvr, pământească Agronomie.
29 Îs economieia industriei sau, înv, economie industrială Știință economică ce studiază relațiile de producție din industrie în interacțiune cu forțele de producție caracteristice acesteia, precum și sistemele parțiale ale legăturilor specifice calitative și funcționale, legile mișcării lor, formele și metodele specifice de organizare.
30 Îs economie politică sau, înv, politiceasă Știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse.
31 Îs economie forestieră sau, înv, silvică Silvicultură.
32 Înv; îs economieia stupilor sau economie de stupi Apicultură.
33 Iuz; îs economie animală Zootehnie.
ECONOMÍE economiei forme 1 la sing.
       • economie națională totalitate a ramurilor de producție dintr-o țară.
Economiea industriei.
Regim de economie.
       • Casă de economiei casă unde se depun banii pentru păstrare.
Are o economie bunicică pentru zile negre.
Economie unei lucrări.
A strâns o economie bunicică pentru zile negre.
TDRG / V: iceconomie / Plural: economieii / Etimologie: econom + -ie] Înv 1-6 Economat 2-7.

GRAMATICA cuvântului economie?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului economie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul economie poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul economie sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul economie are forma: economíi
    VEZI PLURALUL pentru economie la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE economie?
Vezi cuvântul economie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul economie?
[ e-co-no-mi-e ]
Se pare că cuvântul economie are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL economie
Inţelegi mai uşor cuvântul economie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Economie politică = știința care studiază legile producției sociale și ale repartiției bunurilor materiale pe diferite trepte de dezvoltare a societății omenești
Economie națională = ansamblul relațiilor economice dintr-o țară
Economie socialistă = sistem economic bazat pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție, pe colaborarea și ajutorul reciproc al oamenilor eliberați de exploatare și pe repartizarea produselor după cantitatea și calitatea muncii depuse
Economie capitalistă = sistem economic caracterizat prin proprietate capitalistă și privată asupra mijloacelor de producție și exploatarea muncii salariate de către capitaliști în vederea obținerii plusvalorii
Economie naturală = economie în care se produce direct pentru consum, fără intermediul schimbului, produsele neîmbrăcînd forma marfă
♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat în plan național prin mecanisme proprii de funcționare
Economie politică = știința administrării unor resurse și mijloace limitate, pentru satisfacerea unor necesități numeroase și nelimitate
Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri
Economie naturală = economie în care produsul activității umane este destinat consumului producătorilor
Economie de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care prețul și volumul producției depind, în principiu, de confruntarea dintre cerere și ofertă
Economie socială de piață = tip de economie care îmbină principiile economiei de piață cu cele ale echității și armoniei sociale
Economie subterană = tip de activități economice nedeclarate și neînregistrate în contabilitatea celor care le practică, pentru a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor legale
♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat pe plan național prin mecanisme proprii de funcționare
Economie politică = știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse
Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri
Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului
♦ economie de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient
♦ economie politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică
Economie națională = totalitatea ramurilor de producție și de muncă ale unei țări; economie politică = știință care studiază dezvoltarea relațiilor sociale de producție în intercondiționarea lor cu forțele de producție, legile producției sociale, repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL economie

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Plutonier-major?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
ban, monedă și ahdel
de-a popicul
grad de subofițer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad
a umbla fără rost, a hoinări
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?