eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție elector


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Elector [ e-lec-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU elector PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului elector în mai multe dicționare

Definițiile pentru elector din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELECTÓR:
ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, substantiv masculin și forme

1. (În alegerile bazate pe vot indirect) Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva într-o adunare a unei colectivități mai mari sau în conducerea unei astfel de colectivități.
♦ (În Germania feudală) Principe sau arhiepiscop care făcea parte din colegiul care alegea pe împărat. Dintre cei șapte electori din secolul al XIV-lea, trei aparțineau bisericii.
       • (Adjectival) Principe elector.

2. (Peiorativ) Persoană care, în regimul burghezo-moșieresc, izbutea, prin diferite mijloace, să obțină (într-o circumscripție electorală) un mare număr de voturi pentru partidul sau mișcarea sa proprie.
Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



elector
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elector:
elector, electoroare [Atestat: NECULCE, L. 160 / V: (îvr) alelector substantiv masculin / Plural: electori, electoroare / Etimologie: lat elector, franceza électeur] 1 substantiv masculin (Înv) Fiecare dintre cei șapte (sau nouă) principi (laici și ecleziastici) care aveau dreptul de a alege pe împărat în vechiul Imperiu German. 2-3 smf, a (Persoană) care participă la alegeri (cu mandat din partea unui grup de oameni) Si: alegător. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care reușea să obțină un număr mare de voturi pentru partidul său. corectată
Forme diferite ale cuvantului elector: electoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ELECTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELECTÓR:
ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, substantiv masculin, substantiv feminin

1. S. m. și forme Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva.
♦ (învechit) Persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său.

2. S. m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care alegea pe împărat.

– Din limba franceza électeur, latina elector.
Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ELECTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELECTÓR:
ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, substantiv

1. S. m. și forme Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva.
♦ (învechit) Persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său.

2. S. m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat.

– Din limba franceza électeur, latina elector.
Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ELECTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELECTÓR:
ELECTÓR electoroáre (electoróri, electoroáre) m. și forme

1) Persoană care participă la alegeri; persoană cu drept electiv; alegător.

2) (în Germania feudală) Principe sau prelat care avea dreptul să aleagă pe împărat.

3) (în trecut) Persoana care reușea să adune un anumit număr de voturi pentru partidul său. /<fr. électeur, latina elector, electororis
Forme diferite ale cuvantului elector: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ELECTÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTÓR:
ELECTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme

1. Persoană care are dreptul de a participa la o alegere.
♦ Fiecare dintre cei șapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe împărat în Germania.

2. (peiorativ) Persoană care reușea în vechile regimuri să obțină foarte multe voturi prin diferite manevre. [< limba franceza électeur].
Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ELECTÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTÓR:
ELECTÓR, -OÁRE

I. substantiv masculin forme persoană care are dreptul de a participa la o alegere.

II. substantiv masculin (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat. (< limba franceza électeur)
Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

elector
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru elector:
*electór, -oáre adjectiv (latina elector). Alegător, care alege pe altu pin votu luĭ. Principe saŭ episcop chemat odinioară să concureze la alegerea împăratuluĭ Germaniiĭ.
Forme diferite ale cuvantului elector: -oáre elector-ă electorcu

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

elector
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru elector:
elector m. od. principe german care avea dreptul de a alege pe împăratul Germaniei.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

elector
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elector:
electór substantiv masculin, plural electóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

elector
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elector:
electór substantiv masculin, plural electóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ELECTOR'
ELECȚIÚNEELECTÍVELECTIVITÁTEelectoáreELECTÓRELECTORÁLelectoralísmelectoralístELECTORÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL elector
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elector dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Elector, electoroare [Atestat: NECULCE, L.
160 / V: îvr alelector substantiv masculin / Plural: electori, electoroare / Etimologie: lat elector, franceza électeur] 1 substantiv masculin Înv Fiecare dintre cei șapte sau nouă principi laici și ecleziastici care aveau dreptul de a alege pe împărat în vechiul Imperiu German.
ELECTÓR electoroáre electoróri, electoroáre m.
électeur, latina elector, electororis.



GRAMATICA cuvântului elector?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elector.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul elector poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul elector sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul elector are forma: electóri
VEZI PLURALUL pentru elector la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE elector?
Vezi cuvântul elector desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elector?
[ e-lec-tor ]
Se pare că cuvântul elector are trei silabe



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune ceva pe roate sau a merge ceva ca pe roate?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
prin față
persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase
a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect
nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app