 | as |
|
| Element [ e-le-ment ] VEZI SINONIME PENTRU element PE ESINONIME.COM definiția cuvântului element în mai multe dicționareDefinițiile pentru element din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMÉNT, elemente, substantiv neutru 1. Parte componentă a unui lucru; parte care contribuie la formarea unui întreg. Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, forme L. 83. Elementele constitutive ale vieței lui sufletești. EMINESCU, N. 83. ♦ Piesă sau ansamblu de piese al unei construcții, avînd un rol bine determinat în alcătuirea acesteia. 2. Persoană (care face parte dintr-o colectivitate). În școală a fost un element bun. ▭ Elemente aparținînd claselor exploatatoare nu pot fi membri ai partidului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 158. Întorcîndu-se în Rusia, tînărul intelectual [Turgheniev] se simte atras de elementele progresiste. SADOVEANU, E. 234. 3. (În filozofia antică) Fiecare din cele patru aspecte ale materiei (foc, apă, aer, pămînt) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii; stihie. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică. 4. Mediu în care trăiește o ființă. Elementul peștelui e apa. ▭ Chiar un păstrăv adus la țărm are șanse să se mai întoarcă în elementul lui. SADOVEANU, vezi forme 110. ♦ figurat Ambianța în care cineva se simte bine. Trăiesc în durere ca-n elementul meu. ALEXANDRESCU, P. 79. 5. (chimie) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse. 6. (fizică) Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice primare sau secundare. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare, mai ales la plural ) Principiu de bază, noțiune fundamentală; rudiment. Elemente de geometrie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMÉNT, elemente, substantiv neutru și (rar) elemenți, substantiv masculin 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcție. ♦ S. m. specializare Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică. 4. Mediu în care trăiește o ființă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (chimie) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noțiune fundamentală. – Din limba franceza élément, latina elementum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMÉNT, elemente, substantiv neutru, (2) elemenți, substantiv masculin 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcție. 2. S. m. specializare Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 3. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 4. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică. 5. Mediu în care trăiește o ființă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 6. (chimie) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse. 7. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 8. Principiu de bază, noțiune fundamentală a unei discipline. – Din limba franceza élément, latina elementum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMÉNT I. substantiv neutru 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor și fenomenelor naturii. 2. (la plural) fenomene, forțe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. ♦ (lingvistică) element de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; element de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice. • membru al unei colectivități etc. 4. (chimie) corp simplu, care în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. (figurat) mediu în care trăiește o ființă. ♦ a fi în elementul său = a fi într-o situație favorabilă. 6. (matematică) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulțime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (la plural) principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. substantiv masculin fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< limba franceza élément, latina elementum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMÉNT substantiv neutru 1. Fiecare dintre cele patru substanțe sau principii despre care se credea că stau la baza corpurilor și a fenomenelor naturii. ♦ (La plural ) Fenomene, forțe din natură, forțele naturii. 2. Parte componentă a unui obiect, a unei mașini. 3. Membru al unei colectivități etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimică și care, în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. Mediu în care trăiește o ființă, o viețuitoare. ♦ (figurat) Anturaj plăcut în care se simte bine cineva. 6. Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7. (La plural ) Principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei științe. [plural -te, (substantiv masculin) -ți. / < latina elementum, conform limba franceza élément, italiana elemento]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMÉNT elemente n. 1) Parte componentă a unui întreg. elementele unei lucrări. • element de construcție piesă din ansamblul unei construcții. 2) chimie Substanță simplă care nu se mai poate descompune pe cale chimică, dar care poate intra în componența altor substanțe. 3) Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 4) la plural Fenomen, forță a naturii. 5) rar Mediu în care trăiește o ființă. 6) Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7) mai ales la plural Principiu de bază al unei discipline, al unei științe; noțiune fundamentală. /<fr. élément, latina elementum Forme diferite ale cuvantului element: elemente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru element: *elemént n., plural e (latina elementum). Corp simplu saŭ indescomponibil, ca argintu, cupru, feru, azotu ș. a. Principiŭ constituant. figurat Mediu în care o ființă e făcută să trăĭască: apa e elementu peșteluĭ. Obĭect care concură cu altele la formarea unuĭ tot: elementele uneĭ opere. Noțiunĭ prime ale unuĭ lucru: elemente de fizică. Elementele naturiĭ, aeru, apa, pămîntu, focu și (pin ext.) ploaĭa, geru, căldura ș. a.: Napoleon în Rusia a fost învins de elementele naturiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru element: element n. 1. corp simplu sau substanță ce nu poate fi descompusă, ca aurul, argintul, oxigenul; 2. tot ce intră în compozițiunea altui lucru; oxigenul și hidrogenul sunt elementele apei; 3. mediul unde trăiește un animal: elementul peștelui e apa; 4. figurat mediul favorit; 5. plural principiile unei arte sau științe, noțiunile prime: elemente de geografie; 6. plural diferite condițiuni de sol, de climă, de anotimp: acest cuceritor fu învins de elemente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEMENT: ELEMENT s. 1. componentă, constituent. (Un element al unui ansamblu.) 2. (lingvistică) element autohton = substrat. (element din lexicul limbii române.) 3. (chimie) corp simplu. 4. (fizică) pilă electrică. 5. (la plural ) cunoștințe (la plural), noțiuni (la plural) (Cîteva element despre...) 6. (la plural ) (învechit și popular) stihie. (S-au dezlănțuit element naturii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru element: !elemént2 (fenomen, componentă) substantiv neutru, plural eleménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru element: !elemént1 (parte de calorifer) substantiv masculin, plural eleménți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru element: element, elemente substantiv neutru (poloneză) individ declasat. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru element: elemént substantiv neutru, plural eleménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELEMENT' ELEKTROSTALeleleiElemaftuELEMEHELEMÉNTELEMENTÁRelementaricescELEMENTARITÁTEelementariu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL element Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului element dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ELEMÉNT elemente n. Elementele unei lucrări. • element de construcție piesă din ansamblul unei construcții. Un element al unui ansamblu. Câteva element despre. S-au dezlănțuit elementele naturii. Un element al unui ansamblu. Element din lexicul limbii române. La plural cunoștințe la plural, noțiuni la plural Cîteva element despre. S-au dezlănțuit element naturii. |
GRAMATICA cuvântului element? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului element. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul element poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE element? Vezi cuvântul element desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul element?[ e-le-ment ] Se pare că cuvântul element are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL element Inţelegi mai uşor cuvântul element dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ lingvistică element de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; element de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice ♦ a fi în elementul său = a fi într-o situație favorabilă Lingvistică element autohton = substrat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL element |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de geniu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul element are forma: eleménte
