 | as |
|
| Emancipare [ e-man-ci-pa-re ] VEZI SINONIME PENTRU emancipare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului emancipare în mai multe dicționareDefinițiile pentru emancipare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emancipare: emancipare substantiv feminin [Atestat: CODRESCU, C. I. 48/36 / Plural: emanciparepări / Etimologie: emancipa] 1 Ieșire de sub ocupația militară sau străină Si: emancipat1 (1), emancipație (1). 2 Câștigare a independenței Si: emancipat1 (2), emancipație (2). 3 (Fig) Ieșire de sub dominație Si: emancipat1 (3), emancipație (3). 4 Modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi Si: emancipat1 (4), emancipație (4). 5 (Jur) Ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) prin intermediul unui act juridic, ca urmare a căsătoriei Si: emancipat1 (5), emancipație (5). 6 (Ccr) Act prin care minorul este scos de sub autoritatea părintească (sau de sub tutelă) Si: emancipat1 (6), emancipație (6). 7 (Jur) Acordare unui minor a dreptului de a-și administra și de a dispune singur de averea sa Si: emancipat1 (7), emancipație (7). 8 Scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică (și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului) Si: emancipat1 (8), emancipație (8). 9 (Spc; despre femei) Obținere a unui venit care să asigure independența (economică) Si: emancipat1 (9), emancipație (9). 10 (Înv) Scoatere, prin lege, din starea de sclavie, robie sau iobăgie a unor colectivități umane, clase sociale etc. Si: dezrobire, eliberare, emancipat1 (10), emancipație (10). 11 (Jur; îla) De emancipare Care emancipează (9). 12 Acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale Si: emancipat1 (12), emancipație (12). 13 Luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui Si: emancipat1 (13), emancipație (13). 14 (Pex) Depășire a limitelor bunei cuviințe Si: emancipat1 (14), emancipație (14). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMANCIPARE: EMANCIPÁRE, emancipări, substantiv feminin 1. Eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie. Întoarcerea lui [Tolstoi] în patrie a avut loc tocmai cînd se produce emanciparea servilor. SADOVEANU, E. 230. 2. (juridic; învechit) Scoaterea unui minor de sub autoritatea părintească sau a tutorelui înainte de majorat. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru emancipare: emancipare forme 1. juridic acțiunea de a emancipa pe un minor; 2. starea minorului emancipat; 3. desrobire: emanciparea Țiganilor; figurat emanciparea spiritului național; 4. acordarea drepturilor politice: emanciparea Evreilor, emanciparea femeilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMANCIPARE: EMANCIPARE substantiv dezrobire, eliberare, emancipație, liberare, (învechit si popular) mîntuire, (popular) slobozire, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) slobozie, (figurat) descătușare. (emancipare țiganilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMANCIPARE: EMANCIPÁRE, emancipări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – vezi emancipa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMANCIPARE: EMANCIPÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – vezi emancipa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMANCIPARE: EMANCIPÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipație. [< emancipa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emancipare: emancipáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat emancipării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emancipare: emancipáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat emancipắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EMANCIPARE' EMANAȚIÚNEemanatívemanatórEMANCIPÁEMANCIPÁREEMANCIPÁTEMANCIPÁȚIEemancipaționístEMANCIPAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EMANCIPARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emancipare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 48/36 / Plural: emanciparepări / Etimologie: emancipa] 1 Ieșire de sub ocupația militară sau străină Si: emancipat1 1, emancipație 1. 11 Jur; îla De emancipare Care emancipează 9. Emancipare țiganilor. |
GRAMATICA cuvântului EMANCIPARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emancipare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EMANCIPARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE emancipare? Vezi cuvântul emancipare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emancipare?[ e-man-ci-pa-re ] Se pare că cuvântul emancipare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EMANCIPARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: BuSi1 substantiv masculin plural în expresie în patru buși?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
