Definiție emerit

Cautăm definiția cuvântului emerit în mai multe dicționare

Definițiile pentru emerit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emerit:
emerit, emerită [Atestat: RUSSO, S. 154 / A și: (rar) emerit / Plural: emeritiți, emerite / Etimologie: franceza émerite] 1 a Care, printr-o practică îndelungată, a dobândit o competență remarcabilă Si: experimentat, priceput, versat, (înv) emeritat (1). 2 a Care are multe merite într-o activitate Si: (înv) emeritat (2). 3-4 smf, a (Persoană) care se retrage din activitate, după ce a exersat o profesie timp îndelungat, beneficiind în continuare de toate titlurile sale. 5 a (Îs) Artist, învățător, medic sau profesor emerit Titlu de onoare care se acorda în România socialistă unui artist, profesor, medic, învățător care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 6 substantiv masculin și feminin Persoană care purta titlul de emerit (5).
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerită
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EMERIT

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adjectiv (Numai ca determinativ pe lîngă nume indicînd o profesie) Titlu onorific acordat de către Prezidiul Marii Adunări Naționale persoanelor care s-au distins în chip deosebit în domeniul artei, al științei, al învățămîntului, al sportului etc. Artist emerit al Republicii Populare Romîne. Profesor emerit. ▭ Se înființează titlul de «Medic emerit al Republicii Populare Romîne». B. O. 1953, 55.
♦ Experimentat, versat, priceput. Sînt un prozator tot așa de emerit ca și eminentul vostru bacal. CARAGIALE, O. VII 429.
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerit-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EMERIT

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT, -Ă adjectiv

1. Care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină.

2. Care are multe merite într-o activitate.
• Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc. [< limba franceza émérite, italiana emerito, latina emeritus

– care a meritat].
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerit-Ă
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EMERIT

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT, -Ă adjectiv (< limba franceza )

1. Experimentat, priceput, competent.

2. (Dr.) Calificativ cuprins în titlul de onoare ce se acordă în România, între 1949 și 1989, iar în unele ramuri și în prezent, unor personalități din diferite domenii, pentru marile merite deosebite în activitatea lor (ex. artist e., profesor e., maestru emerit al sportului etc.).
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerit-Ă
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

EMERIT

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT, -Ă adjectiv

1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent.

2. care are multe merite într-o activitate; eminent.
♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< limba franceza émérite, latina emeritus)
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerit-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EMERIT

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adjectiv

1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa.

2. Experimentat, versat, priceput.

– Din limba franceza émérite, latina emeritus.
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerit-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EMERIT

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adjectiv

1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa.

2. Experimentat, versat, priceput.

– Din limba franceza émérite, latina emeritus.
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerit-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EMERIT

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EMERIT:
EMERÍT emerittă (emeritți, emeritte) Care posedă cunoștințe profunde și experiență bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, latina emeritus
Forme diferite ale cuvantului emerit: emerittă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

emerit

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emerit:
emerít adjectiv masculin, plural emeríți; forme singular emerítă, plural emeríte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

emerit

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emerit:
emerít adjectiv masculin, plural emeríți; forme emerítă, plural emeríte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'EMERIT'

EMERGÉNT EMERGÉNȚĂ emergenție EMERÍ EMERÍT emeritat emerologiu emérs emersie

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL emerit

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emerit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Emerit, emerită [Atestat: RUSSO, S.

154 / A și: rar emerit / Plural: emeritiți, emerite / Etimologie: franceza émerite] 1 a Care, printr-o practică îndelungată, a dobândit o competență remarcabilă Si: experimentat, priceput, versat, înv emeritat 1.

5 a Îs Artist, învățător, medic sau profesor emerit Titlu de onoare care se acorda în România socialistă unui artist, profesor, medic, învățător care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa.

EMERÍT emerittă emeritți, emeritte Care posedă cunoștințe profunde și experiență bogată într-un anumit domeniu.

GRAMATICA cuvântului emerit?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emerit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul emerit poate fi: substantiv, adjectiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul emerit sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE emerit?

Vezi cuvântul emerit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emerit?

[ e-me-rit ]
Se pare că cuvântul emerit are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL emerit

Inţelegi mai uşor cuvântul emerit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc

emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Safic, -ă, safice, adjectiv în sintagmele vers safic?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
lichid transparent care umple fundul globului ocular
grozav, zdravăn, foarte mare
vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină
cu privirea neconcentrată, privind în gol; în extaz
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?