 | as |
|
| Eminență [ e-mi-nen-ță ] VEZI SINONIME PENTRU eminență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eminenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru eminenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eminență: eminență substantiv feminin [Atestat: TEODOROVICI, M. 50/5 / V: (înv) eminentație / Plural: eminentațe / Etimologie: franceza éminence, it eminenza, lat eminentia] 1 Superioritate. 2 (Îlav) În eminenta În special. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Titlu onorific dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. 4 (Îs) eminenta cenușie (rar, gri) Persoană influentă care manevrează un personaj oficial, un partid politic sau o organizație etc. 5 (Înv) Titlu dat mitropoliților sau episcopilor ortodocși. 6 (Frm) Elevație de teren vezi dâmb, colină, ieșitură, proeminență. 7 Parte a unei construcții situată deasupra terenului. 8 (Aht; înv) Parte a unei construcții situate deasupra terenului. 9 (Atm; înv) Apofiză. 10 (Imp) Iminență. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMINENȚĂ: EMINÉNȚĂ, eminențe, substantiv feminin (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. • Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din limba franceza éminence, latina eminentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMINENȚĂ: EMINÉNȚĂ, eminențe, substantiv feminin (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. • Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din limba franceza éminence, latina eminentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMINENȚĂ: EMINÉNȚĂ substantiv feminin 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ eminenta cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< limba franceza éminence, latina eminentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMINENȚĂ: EMINÉNȚĂ, eminențe, substantiv feminin (De obicei însoțit de pronume pos., cu valoare de pronume de reverență) Titlu dat episcopilor și cardinalilor catolici. La unsprezece și jumătate vine eminența sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EMINENȚĂ: EMINÉNȚĂ eminentae forme 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, latina eminentia Forme diferite ale cuvantului eminenta: eminentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMINENȚĂ: EMINÉNȚĂ substantiv feminin 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [conform limba franceza éminence, italiana eminenza, latina eminentia – înălțime]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eminență: *eminénță substantiv (latina eminentia). Înălțime de teren ( vezi dîmb). Proeminență. figurat Distincțiune, superioritate. Titlu dat cardinalilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eminență: eminență forme 1. înălțime, înălțătură; 2. figurat înălțime morală, superioritate; 3. titlu dat cardinalilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eminență: eminénță (proeminență, superioritate) substantiv feminin, genitiv dativ articulat eminénței; plural eminénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eminență: eminénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat eminénței; plural eminénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Eminență: Eminénță (termen de adresare) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Eminență: Eminénță (termen de adresare) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EMINENTA' EMINAMÉNTEeminementeemineminteEMINÉNTEMINÉNȚĂeminențieeminentisimEMINESCIÁNEMINESCIANÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Eminență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eminență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 50/5 / V: înv eminențăție / Plural: eminențățe / Etimologie: franceza éminence, it eminenza, lat eminentia] 1 Superioritate. 2 Îlav În eminență În special. 4 Îs eminență cenușie rar, gri Persoană influentă care manevrează un personaj oficial, un partid politic sau o organizație etc. EMINÉNȚĂ eminențăe forme 1 Supremație intelectuală; spirit dominant. |
GRAMATICA cuvântului Eminență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eminență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Eminență poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eminență? Vezi cuvântul eminență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eminență?[ e-mi-nen-ță ] Se pare că cuvântul eminență are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Eminență Inţelegi mai uşor cuvântul eminență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc ♦ eminenta cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma plantă vasculară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eminență are forma: eminénțe
